Se-ntoarce acasă odată cu luna, s-aÅŸează pe prispa de cimbru bătrân... (ce apă adâncă mai are fântâna ÅŸi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!) ÃŽÅŸi ÅŸterge obrazul cu palma sărată, se uită pe drumul de dinspre copii, dar nici o scrisoare nu vine la poartă... (ce mare e luna în ochii pustii!) ÃŽÅŸi face o cruce înaltă ÅŸi dreaptă... se uită în jos... ÅŸi se uită în sus... de-o viaţă de ani tot aÅŸteaptă, aÅŸteaptă cu mâna întinsă-nspre cei care nu-s! O candelÄ ...

A fost odată ca niciodată un nene. Dacă n-ar fi fost odată ca niciodată un nene, n-ar fi declarat nimic, niciodată. A fost la păscut vaca familiei pe linia strâmbă a orizontului înierbat şi îmburuienat până la cer. Vaca era galbenă şi păştea încet, liniştită şi elegantă ca o lăptăreasă autentică şi serioasă. Fiul ei, un viţel florean, după culoarea lui taică-său, fătat normal, nu prin cezariană, precoce şi umplut cu entuziasm, zburda prin brusturi, prin ştiri ...

!mândra mea e (pro)motoare.../ [uite, dânsa are (d)ouă, însă eu am numai unul,/ şi de aia-s (pro)motor]... ea e starterul în toate:/ fulgeră, trăsneşte, plouă, dă din mâini, dă din picioare,/ dă din... gata, eu cobor din această întâmplare,/ nu mai stau în preajma-i nulă, nu mai vreau papară, jocuri,/ sfârâială, hapuri, brânci... mă retrag într-o părere/ mâzgălită pe-o ţidulă când nu-nţelegeam ce-nseamnă/ potriviţi, înalţi, adânci; când scriau analfabeţi ...

Tu vezi şi auzi foarte binece rău şi urât e afară!...Deschide-i, primeşte-l în casă,ai milă, că poate să piară!Ştii cine-i... tu ştii, nu se poatesă nu-l fi visat, nu se poatesă nu-l fi citit, nu se poatesă nu-l fi iubit, nu se poatesă nu-l fi băut ca pe-o apă,să nu-l fi mâncat ca pe-o turtă,să nu-l fi râvnit ca pe-o steauămai naltă, mai lungă, mai scurtă!E primul din care se rupebucată mai mică, mai mare...e primul pe drumul durerii,e primul răspuns la-ntrebare!E ...

Nu răspunde. Poate nu m-o fi auzit. Ori poate nu vrea să mai afle nimic despre mine. Poate n-am strigat corect. Poate n-o fi ajuns strigătul meu la ea. Sau poate n-o fi ajuns răspunsul ei la mine. Şi uite exact aşa am strigat: „Bună dimineaţa, doamnă Toamnă a mea! Sosesc să-ţi scriu pe negură sonete! Şi să intrăm cu ele în odaie! Pentru plecare nu mai sunt bilete! Tocmai la primăvară vine trenul de unde-ncepe steaua mea să cadă! Vine cu ea, s-o mai ridici o dată, măcar p ...

Sigur că da! Am avut parte şi de aşa ceva! Ca orice mamă, nici maică-mea nu s-a sfiit, pe lângă toate gândurile şi rugăciunile de bine pentru odor, să mă orneze cu cel mai frumos blestem din lume! Desigur, dumneavoastră ştiţi foarte bine şi n-o să uitaţi niciodată care-s cele mai căutate şi folosite şi acceptate fermecături de-a lungul vieţii prin care pe/treceţi triumfători sau înfrânţi! Sunt convins că nu numai o dată aţi auzit „bată-te norocul, să te bată! ...

Eu n-am să-ţi aduc vreo ocară şi n-am să te-ntreb de ce minţi când iadul mă duce-n ispită şi câinele latră la sfinţi! Am gând foarte bun pentru tine când vii, dacă vii şi mai stai: îţi spun poezii despre viaţă şi chiar am să-ţi dau nişte rai, cât vrei, din văz/duhul grădinii cu măr şi cu şarpe-nţelept, să-mi spui ce gust are păcatul, să vezi ce-nsemnează ne/drept, să vezi cum se cade în lume... (în lumea aceasta, de rând)... cum sunt şi nu sunt cumseca ...

Când am să vin să te cunosc şi să te iau... (că tu nu vii să mă cunoşti şi să mă iei)... să nu te-ascunzi şi să nu umbli cu baubau, că nu mă sperii cât îi lumea... e-he-hei! Vin să te iau... şi nu mai scapi în veac de veac... habar nu ai unde te duc şi ce păţeşti... ai să asculţi fluier de dor, fluier de drag din toate tainiţele Limbii Româneşti! Şi-ai să regreţi că n-ai venit până acum, măcar aşa, să vezi cum stau şi cum aştept, cum scriu postum după ...

1. Îmi pare nespus de rău că nu pot veni! Nu vin nu pentru că nu pot, ci pentru că am o problemă care nu suportă nici o clipă de amânare! Cu toată sinceritatea pe tavă, îţi mărturisesc sincer, cu mâna pe clopot, că trebuie să merg în celălalt colţ al Pământului, unde Biblia eliberează adeverinţe! N-ai zis că nu mă mai accepţi, dacă nu-ţi arăt Adeverinţa de Creştin?... Aşadar, iată scuza mea, cererea mea de iertare, dacă vrei! Când mă întorc, dacă mă mai à ...

Despre iertare şi despre păcat am vorbit cu mulţi filozofi, înţelepţi, intelectuali, doctori în porunci, licenţiaţi în tămâie şi-n evanghelii, specialişti în acatiste şi-n psalmi, experţi în milostenie şi-n afurisire! Chiar am pus în practică ceste două subiecte foarte delicate! Cum, adicătelea, am pus în practică păcatul şi iertarea? Păi, nimic mai simplu: am fost rugat să păcătuiesc, şi am păcătuit! Apoi, i-am rugat să mă analizeze, să mă catalogheze, să ...