„Sora mea a murit acum câteva luni şi nu avea copii. Cumnatul nostru nu e de acord să ne dea şi nouă o parte din casă (eventual bani). Vă rog să-mi spuneţi cum să procedez”.
„Noi suntem mai mulţi fraţi. Ce se întâmplă dacă unii dintre fraţi nu au nicio pretenţie la această casă. Menţionez că această casă e trecută numai pe numele surorii mele, dar ei au avut mulţi ani de când erau căsătoriţi (cam 25 de ani)”.
„Vă rog să îmi răspundeţi dacă unii dintre fraţi nu vor nimic ce se întâmplă şi dacă am vreo şansă. Ce paşi trebuie să urmez?”, ne întreabă doamna Ciobanu Maria.
Drepturile succesorale ale soţului supravieţuitor sunt reglementate prin Legea nr. 319/1944 pentru drepturile de moştenire ale soţului supravieţuitor, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 10 iunie 1944.
Potrivit legii române, alături de rudele din căsătorie, din afara căsătoriei şi din adopţie, la moştenirea celui decedat este chemat şi soţul supravieţuitor.
Soţul supravieţuitor nu este înlăturat de la moştenire, dar nici nu înlătură rudele defunctului (indiferent de clasa din care fac parte).
Dumneavoastră împreună cu fraţii faceţi parte din clasa a doua de moştenitori (din această clasă fac parte părinţii defunctului - tată şi mamă, fraţii şi surorile defunctului şi descendenţii acestora până la gradul IV inclusiv - nepoţi şi strănepoţi de frate-soră), iar în baza legii mai sus menţionate şi a art. 672 din Codul civil, veniţi la moştenirea surorii decedate alături de soţul acesteia.
Chiar dacă bunul imobil la care faceţi referire este dobândit numai de sora dumneavoastră, soţul supravieţuitor are dreptul să moştenească o cotă stabilită de lege.
Astfel, indiferent de regimul juridic al bunului mobil sau imobil care intră în masa succesorală, soţul supravieţuitor are dreptul la cota legală de ½ din masa succesorală, iar fraţii şi surorile la restul de ½ . În cazul în care unul dintre fraţi renunţă la succesiune, cota legală de ½ se împarte între fraţii şi surorile defunctului care au acceptat succesiunea.
Dezbaterea succesiunii este de competenţa oricărui birou notarial din raza teritorială în care defunctul a avut ultimul domiciliu. Deoarece, în cazul dumneavoastră, există neînţelegeri (notarul având competenţa să soluţioneze doar cauzele în care moştenitorii sunt de acord cu masa succesorală, cu calitatea lor şi cu celelalte probleme succesorale), soluţia este să vă adresaţi instanţei de judecată.
Vânzarea de bunuri între soţi
Domnul Georgescu T. din Tecuci întreabă dacă vânzarea între soţi este permisă.
Vânzarea între soţi este interzisă (art. 1307 Cod Civil). Scopul acestei interdicţii:
· Potrivit legii, donaţia între soţi este revocabilă (art. 937 C. civ.). Dacă vânzarea între soţi ar fi valabilă, s-ar putea ocoli această dispoziţie imperativă a legii prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate. Scopul interdicţiei este de a împiedica soţii să realizeze sub aparenţa unor vânzări simulate donaţii irevocabile (donatarul abuzând de influenţa pe care o are soţului donator).
· Prin această interdicţie se apără şi interesele moştenitorilor (rezervatari sau care beneficiază de raportul donaţiilor). Dacă vânzarea între soţi nu ar fi interzisă, prin vânzări simulate, unul dintre soţi ar putea face celuilalt liberalităţi care să exceadă cotitatea disponibilă sau care să fie sustrasă raporturilor donaţiilor.
· Prin această interdicţie se apără şi interesele creditorilor, care ar putea să fie fraudaţi prin încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare simulate (inclusiv fictive).
Nerespectarea interdicţiei cu privire la vânzarea între soţi duce la nulitatea relativă a contractului, anularea putând fi cerută de oricare dintre soţi, de moştenitorii ocrotiţi sau de creditori, fără a fi obligaţi să dovedească fraudarea drepturilor.
Fiind o nulitate relativă, ea poate fi confirmată după desfacerea căsătoriei de către părţi sau de către moştenitori după moartea vânzătorului.
