Concubinajul este convieţuirea de fapt dintre un bărbat şi o femeie pe o perioadă relativ îndelungată de timp, fără ca aceştia să aibă drepturi şi obligaţii reciproce (ex., dreptul de a purta un nume comun, obligaţia de fidelitate, obligaţia de a locui împreună, obligaţia de întreţinere etc.).
Codul civil nu cuprinde nicio menţiune expresă cu privire la concubinaj, însă reglementează implicit anumite efecte juridice ale acestuia.
Astfel, referitor la bunurile dobândite în timpul concubinajului, indiferent de durata convieţuirii, concubinii nu beneficiază de regimul comunităţii legale de bunuri, cum este reglementat de Codul civil în cazul căsătoriei, ci de un drept de proprietate comună pe cote-părţi asupra acestora.
În cazul în care se doreşte sistarea stării de coproprietate, oricare dintre concubini se poate adresa notarului sau instanţei de judecată pentru împărţirea bunurilor dobândite în timpul concubinajului. În acest partaj, concubinii trebuie să facă dovada contribuţiei lor efective la dobândirea fiecărui bun în parte, indiferent pe numele cui a fost întocmit actul de proprietate.
În ceea ce priveşte copilul rezultat din relaţiile de concubinaj, acesta nu beneficiază de prezumţia legală de paternitate, cum este cazul copilului din căsătorie. Numai dacă i se stabileşte paternitatea, în condiţiile legii, acest copil are acelaşi statut legal ca şi copilul rezultat din căsătorie.
De precizat că, atunci când soţii sunt despărţiţi în fapt, iar din relaţia de concubinaj a mamei cu alt bărbat rezultă un copil, acesta îl are ca tată pe soţul mamei. Paternitatea biologică a acestui copil poate deveni legală prin tăgăduirea paternităţii lui de către soţul mamei şi, ulterior, pe calea recunoaşterii de către tatăl biologic sau pe cale judecătorească, prin admiterea acţiunii în stabilirea paternităţii copilului faţă de acest tată.
În privinţa dreptului la moştenire, convieţuirea concubinilor nu conferă vocaţie succesorală legală concubinului supravieţuitor, aşa cum are soţul supravieţuitor. Totuşi, concubinul supravieţuitor poate avea drepturi succesorale, dar numai pe cale testamentară. În această situaţie, concubinul supravieţuitor dobândeşte doar acea parte a moştenirii care nu afectează rezerva succesorală a celorlalte persoane îndreptăţite la moştenire, şi anume: soţul supravieţuitor şi descendenţii, precum şi ascendenţii privilegiaţi (părinţii) defunctului.
De asemenea, concubinul supravieţuitor poate să pretindă drepturile rezultate din contribuţia pe care o dovedeşte că a avut-o la achiziţionarea unor bunuri în timpul concubinajului.
