* După luni de zile de anchetă, procurorii anticorupţie au dispus neînceperea urmării penale împotriva celor implicaţi în trecerea, pe filiera Munteanu-Alessiu, a 33 de hectare de pădure în proprietate privată * Din rezoluţia prezentată, rezultă însă că ancheta DNA a fost superficială şi orientată spre ţinte false * Primele zece hectare intrate pe filiera retrocedărilor, cheia întregului caz, uitate de procurori! * Discreţia se păstrează în continuare, nu numai la DNA, dar şi la Primărie, şi Prefectură * Astfel, gălăţenii se aleg cu o nedreptate în numele legii! *
Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Galaţi le-a făcut un cadou neaşteptat, chiar înainte de Crăciun, celor implicaţi într-un fel sau altul în privatizarea dubioasă a celor aproape 33 hectare de pe malul Dunării, intraţi în proprietatea lui Nistor Munteanu, în calitate de reprezentant al familiei Alessiu.
Un mare NUP (rezoluţie de neîncepere a urmării penale) a fost dat de procurorii anticorupţie, pe 21 decembrie, în dosarul nr.100/P/2009, referitor la acest caz.
Documentul ne-a parvenit prin bunăvoinţa preşedintelui Alianţei Pensionarilor pentru Consiliere din România, Emil Toderaşc, unul dintre cei ce s-au alăturat, inclusiv printr-o sesizare depusă la DNA, demersurilor întreprinse de „Viaţa liberă” pentru descâlcirea iţelor acestei afaceri.
Şi spre surprinderea noastră, analizând rezoluţia, concluzia imediată a fost că procurorii au ocolit, de fapt, să-şi formeze o imagine de ansamblu asupra cazului şi s-au concentrat asupra unor fragmente disparate care nu pot aduce vreo incriminare cuiva!
Anchetă din doi în doi
În primul rând, din rezoluţia DNA rezultă că principalul vizat de anchetă a fost Corneliu Anghel, directorul Direcţiei Silvice Galaţi!
Asta cu toate că, dacă vine vorba de retrocedări, mai potrivit ar fi fost ca în vizor să fie luaţi, de exemplu, primarul Dumitru Nicolae şi prefectul Mihai Capră, cei aflaţi, în 2007, când s-a făcut retrocedarea, în fruntea Comisiei locale şi, respectiv, a Comisiei judeţene de aplicare a legilor proprietăţii.
Desigur, luaţi la puricat poate că ar merita să fie toţi membrii comisiilor cu pricina.
A doua observaţie este aceea că procurorii analizează modul în care s-a făcut retrocedarea doar a 23 hectare de pădure şi nu a aproape 33 hectare câte sunt în discuţie!
Mai precis, se sare peste etapa în care Nistor Munteanu reuşea să pună mâna pe primele zece hectare de pe malul Dunării! Oare sintagma „nu mă-ntrebaţi cum am făcut primul milion” a devenit literă de lege?
După cum v-am relatat în paginile ziarului nostru, Nistor Munteanu a primit primele zece hectare în urma unui schimb de terenuri cu Primăria Galaţi.
Dedesubturile acestei afaceri au rămas neelucidate până acum, cert este că interesul declarat al municipalităţii era de a obţine un teren necesar dezvoltării proiectului ISPA în zona Barboşiului.
Problema era că terenul se afla sub incidenţa regimului silvic, ajungându-se chiar la un conflict cu Direcţia Silvică. Spre norocul municipalităţii, dar în final spre ghinionul celor ce ţin la Dunăre, la mijloc a apărut Nistor Munteanu.
Acesta a revendicat în numele familiei Alessiu atribuirea a peste 90 de hectare de pădure din fostele moşii din zona Lieştiului. Numai că, fie pădurile nu mai existau, fie aparţineau deja altor instituţii, nu se mai putea face reconstituirea pe vechiul amplasament şi trebuiau identificate alte locaţii.
Comisia judeţeană de stabilire a dreptului de proprietate, avându-l drept preşedinte pe prefectul Mihai Capră, a stabilit în 2007 să i se atribuie lui Munteanu terenurile din zona Barboşiului (manevră făcută la sugestia Comisiei locale Galaţi şi, implicit, a primarului Dumitru Nicolae).
Dar pentru că la măsurători au ieşit că sunt acolo doar vreo 80 ha de pădure, restul de zece hectare i s-au dat… în pădurea de plopi de pe malul Dunării. Şi uite aşa s-a făcut un pas decisiv în procesul de privatizare a uneia dintre zonele la care gălăţenii ţineau foarte mult.
Ancheta procurorilor DNA se concentrează doar asupra următoarei cereri de revendicare înaintate de Nistor Munteanu, ce viza restituirea a încă 23 hectare de pădure. Într-o primă fază, acestea i-au fost atribuite în aria protejată de la Roşcani!
Cum, din punctul de vedere al legii, într-o astfel de pădure nu se poate muta nici măcar un pai, Nistor Munteanu a refuzat amplasamentul oferit şi, tot pe lege, a solicitat comasarea proprietăţilor.
Şi, minune, s-au identificat încă 23 hectare de pe malul Dunării ce s-au adăugat primelor zece. Cursul este logic, curat legal, nimeni nu se poate „agăţa” de el. Dar cum rămâne cu primele zece hectare, cu implicarea Primăriei şi a Prefecturii în povestea asta?
Filantropie cu profit
Aşa, ca să stăm liniştiţi, rezoluţia DNA mai că-l scoate pe Nistor Munteanu şi mare filantrop odată ce a acceptat în schimbul pădurii de la Roşcani „prăpădita” de pădure de pe malul Dunării!
Iată argumentaţia: „masa lemnoasă din Lunca Dunării unde se regăsesc specii de salcie şi plop şi unde s-a realizat punerea în posesie au un preţ de vânzare pe metru cub mult mai mic decât speciile de arbori din aria protejată din grupul de pădure Breana-Roşcani de pe vechiul amplasament”.
De parcă de sălcii şi plopi era vorba aici! Spre ştiinţa DNA, Nistor Munteanu a împărţit terenul de la Dunăre în loturi şi l-a scos la vânzare! Fapt ce poate fi confirmat şi de Oficiul de Cadastru!
În fine, măreţul dosar de la DNA se încheie cu următoarea concluzie: „Din cercetările efectuate s-a constat că împuternicitul făptuitor Munteanu Nistor nu a dat bani, bunuri sau alte valori reprezentanţilor Direcţiei Silvice Galaţi, cu ocazia stabilirii amplasamentului sau altor persoane cu atribuţiuni în acest sens”.
Aşa cum era de aşteptat, în cauză se dispune neînceperea urmării penale şi faţă de Corneliu Anghel, folosit mai degrabă pe post de ţintă falsă.
Dreptate, când o face plopul pere!
Mai facem precizarea că ancheta DNA la care s-a făcut referire în materialul de faţă nu se referă numai la sesizarea depusă de Alianţa Pensionarilor pentru Consiliere din România. În cauză au fost comasate toate sesizările primite de DNA pe subiectul privatizării malului Dunării.
Altfel spus, din punctul de vedere al DNA, cazul este închis, cu toate că, în mod evident, cetăţenii Galaţiului au fost văduviţi de un colţ de rai ce le aparţinea de când lumea. Dar nu numai DNA a avut o evoluţie dezamăgitoare.
Cu toate că este băgată până peste cap în acest caz, Primăria Galaţi nu a răspuns niciodată la solicitarea de a lămuri circumstanţele în care a ajuns să facă afaceri cu Nistor Munteanu. La Prefectură, în caz se fac de câteva luni „verificări interne”.
Verificări care până acum nu s-au soldat decât cu tergiversarea prezentării unui rezultat concret. Încă o dovadă că, pe meleagurile gălăţene, o nedreptate se poate face şi în numele legii!
