* Un refugiat a fost ajutat să-şi găsească loc de muncă la Tg. Bujor *
Am dat, zilele trecute, în Galaţi, la Centrul de Cazare şi Proceduri a Solicitanţilor de Azil, peste un fragment de altfel de Românie, una parcă ruptă de cea pe care televiziunile se întrec să ne-o prezinte fără puls, căzută la pământ.
Păşind în instituţia-casă pentru imigranţi, situată lângă Turnul de Televiziune, am descoperit ce le oferă Galaţiul refugiaţilor, din partea României.
Dat în funcţiune în 2004, Centrul, aşa după cum l-am perceput eu, surprinde prin „maşinăria” sa administrativă bine reglată. Esenţialul muncii de aici, procesarea cererilor de azil - scrise, verbale sau, nu de puţine ori, exprimate – datorită barierelor lingvistice - prin gesticulaţii ale disperării.
Amprentaţi, fotografiaţi, consultaţi medical şi verificaţi, prin accesarea bazei de date, dacă România este ţara lor de prim azil.
Tineri. Cu puţine excepţii, sănătoşi. De confesiuni religioase diferite. În momentul de faţă predomină baptiştii de origine africană – sunt vreo 20.
Se poate sta în Centru – termenul standard este de un an - până la obţinerea statutului de refugiat. Ziua lor mare, când primesc C.N.P.-ul şi dreptul la muncă.
Imigratul, ne-a spus directorul Centrului, comisarul de poliţie Dorin Geru, are libertatea de a ieşi în oraş zilnic, între orele 6-22. Din Galaţi se poate pleca într-o altă localitate numai în baza unei adeverinţe eliberate de Centru.
De la statul român, ca alocaţie fixă, câte 36.000 de lei vechi pentru fiecare astfel de „oaspete”.
Ca să le vină în ajutor, Centrul, prin protocoalele de parteneriat încheiate cu două biserici din oraş – Precista şi, respectiv, Sf. Ioan Botezătorul – le-a dat posibilitate gălăţenilor să-şi demonstreze generozitatea – zahăr colectat pentru refugiaţi, orez, untdelemn…
Mâncarea şi-o pregăteşte fiecare în legea sa. Musulmanii, cu „bucătăria” lor; creştinii, lăsaţi să-şi gătească ce le place. Au unde: centrul ţine la dispoziţia tuturor aragazuri, frigidere, oale, linguri, furculiţe, farfurii.
Dreptul imigranţilor la obiecte şi materiale pentru igiena personală, respectat cu sfinţenie: ai intrat în centru, poftim, domnule african, periuţa şi pasta de dinţi, pieptenele!
Pentru recreare: terenuri de sport şi de joacă, accesul nelimitat la internet. Ai, ca asiatic, chef să joci fotbal? Centrul îţi dă echipament şi minge.
Eşti musulman şi doreşti să te rogi? Încăperea pentru rugăciune te aşteaptă. E o obişnuinţă să vezi, retraşi în liniştea camerelor lor sau deplasându-se prin parc, imigranţi cu Coranul în mână. Nu-i tulbură nimeni!
Mai mult decât atât: o societate din Galaţi a dăruit Centrului zece asemenea cărţi sacre ale islamului, să ajungă pentru toţi cei de această religie.
Sănătatea imigranţilor, în atenţia medicului Ion Rânciog şi a unei asistente. Oameni minunaţi! Acum, grija dumnealor e să-l vadă pus pe picioare pe refugiatul internat la Spitalul TBC.
Simte, domnul imigrant, nevoia să înveţe româneşte? Centrul îi iese cu promptitudine în întâmpinare, bazându-se şi pe receptivitatea Inspectoratului Şcolar.
Directorul adjunct al Centrului, comisarul-şef Dorel Hurduc: „Inspectoratul Şcolar este receptiv la problemele noastre. Refugiată în România împreună cu mama sa, o elevă de gimnaziu, originară din Asia, a fost înscrisă la şcoală. Şi avem şi un preşcolar căruia, cu sprijinul aceluiaşi Inspectorat, i s-au creat condiţii pentru a frecventa grădiniţa”.
În 2009, pe 20 iunie, de Ziua Imigrantului, defavorizaţii sorţii, din Centru, au vizitat, fără să plătească, Grădina Zoologică, din Pădurea Gârboavele, şi Muzeul de Artă Contemporană. Anul acesta vor fi duşi la Grădina Botanică.
Explicaţie foto: Directorul Dorin Geru şi echipa sa de specialişti de la Centrul de Cazare şi Proceduri a Solicitanţilor de Azil Galaţi
