* Legea Lustraţiei a fost aprobată de Parlamentul României şi aşteaptă să fie promulgată de preşedintele ţării * Dacă legea va fi promulgată în formula aprobată de Parlament, preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, judecătoarea * Livia Stanciu, va fi obligată să îşi părăsească funcţia în care a fost numită, în 90 de zile de la intrarea în vigoare a legii *
Livia Stanciu a fost înainte de 1989, conform CV-ului publicat pe site-ul instanţei supreme, procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, ceea ce echivalează, în accepţiunea Legii Lustraţiei, cu apartenenţa la “structurile de putere şi aparatul represiv al regimului comunist”. Potrivit articolului 1 al Legii Lustraţiei, aşa cum a trecut aceasta de Camera Deputaţilor, cameră decizională, ”(…) au făcut parte din structurile de putere şi din aparatul represiv al regimului comunist, încălcând prin atribuţiile de serviciu pe care le-au exercitat, aşa cum rezultă din Nomenclatorul de funcţii al partidului comunist, drepturile omului, Constituţia din 1965 sau legile în vigoare la acea dată sau convenţiile şi tratatele internaţionale semnate şi ratificate de România în acea perioadă (…): g) persoana care a exercitat funcţia de preşedinte sau preşedinte al unei secţii a Tribunalului Suprem, de procuror, procuror general sau procuror general adjunct în cadrul unităţilor de procuratură, precum şi persoana care a îndeplinit funcţia de secretar de partid în oricare dintre instanţele judecătoreşti”.
Aşadar, în accepţiunea legii, cei care au ocupat funcţia de procuror înainte de 1989, printre care se numără şi gălăţeanca Livia Doina Stanciu, nu pot, timp de cinci ani de la intrarea în vigoare a Legii Lustraţiei, să ocupe funcţia de preşedinte ori vicepreşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Lucrurile sunt explicate în art. 2 din legea mai sus amintită. Articolul 6 din lege precizează ce se întâmplă cu persoanele care se află într-o astfel de situaţie: “Exercitarea funcţiei pentru persoana numită aflată în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege încetează la 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Comentarii explicite
Am încercat să luăm legătura cu preşedinta Curţii Supreme, dar, din păcate, nu a fost de găsit la sediul instanţei. Şi nici nu avea cum să o găsim, mai ales că în ultimele zile au tot fost discuţii pe marginea Legii Lustraţiei. Discuţiile s-au şi materializat: magistraţii, atât cei de la ÎCCJ, cât şi cei de la CSM, au făcut front comun (chiar dacă şedinţele celor două instituţii au fost ţinute separat) şi au decis atacare legii la Curtea Constituţională.
CSM a hotărât trimiterea contestaţiei la ÎCCJ, singura instituţie care poate ataca legile la CCR. La Curtea Supremă, discuţiile au dus cam la acelaşi rezultat: atacarea la CCR a art. 1 din Legea Lustraţiei. De asemenea, la CSM s-a discutat şi despre atacarea legii din punct de vedere al conflictului între puteri, „întrucât mandatul unui magistrat este sub protecţia legii organice şi a Constituţiei şi prin această Lege a Lustraţiei îi lipseşte pe viitorii “lustrabili” de exerciţiul mandatului lor”. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a mai primit solicitări privind atacarea legii şi din partea Asociaţiei Magistraţilor României, dar şi din partea procurorului general, Laura Codruţa Kovesi.
Între timp, atacuri
În timp ce magistraţii de la CSM şi de la ICCJ, judecători şi procurori se zbat să atace legea la Curtea Constituţională, o judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti, Daniela Panioglu, o atacă dur pe Livia Stanciu. Judecătoarea care a atacat-o verbal pe Livia Stanciu este tot gălăţeancă şi susţine că „în anul 1980, când lagărul comunist devenea tot mai cumplit, actualul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie era numit procuror în oraşul în care m-am născut.
Oraşul avea industrie metalurgică şi şantier naval, prin urmare colcăia de securişti, de la micii turnători până la cei mai abili şi privilegiaţi torţionari. Eu aveam 12 ani şi eram în clasa a VI-a… Procurorii erau undeva deasupra, într-o lume sclipitoare, intangibilă, de sub care nimeni din lumea mea nu putea să zărească cerul. Toţi aceşti tovarăşi, uzurpatori ai Lui Hristos şi ai Legii Lui, au păzit, cu străşnicie, temniţa comunistă. Şi tovarăşa procuror a plutit deasupra noastră, omniprezentă şi păzitoare, timp de 14 ani, până în anul 1994, când s-a metamorfozat în judecător”.
