Unul dintre cei mai buni procurori criminalişti din Galaţi este Emilia Negraia. Cauze, dosare grele - având ca obiect violenţa extremă, moartea unor semeni - au fost rezolvate de Emilia Negraia (FOTO). De curând, procurorul criminalist este şi şef, prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi.
N-a dorit niciodată să iasă, în vreun fel, în faţă. Am reuşit noi să o convingem să răspundă curiozităţii noastre de gazetari.
- Ştiu că, de regulă, aţi evitat funcţiile ce includ şi atribuţii cu caracter administrativ. Cum de aţi cedat?
- Da, ce să fac, probabil că a venit o vreme… Din data de 15 februarie am funcţionat cu delegaţie pe această funcţie de conducere, iar acum, după un examen susţinut la Bucureşti, la Consiliul Superior al Magistraturii, sunt deja titular pe post.
- Cum e să fie o femeie procuror criminalist?
- Nu pot nega că nu e o muncă grea, dură, complexă, dar mi-a plăcut, pentru că mereu, fiecare caz deosebit ca gravitate a faptelor şi consecinţelor a fost o provocare la care am răspuns pozitiv. M-am descurcat şi mi-a plăcut pentru că în acest gen de întreprindere criminalistică n-am fost niciodată singură. A contat colaborarea cu profesionişti desăvârşiţi de la Medicina Legală, de la Serviciul Investigaţii Criminale – IPJ Galaţi.
Niciodată n-am simţit că sunt o femeie care s-a amestecat, cumva, în treburile bărbaţilor. Alături de colaboratorii medici legişti sau poliţişti criminalişti, de bărbaţi deci, am petrecut zeci de ore, răbdând de foame sau de sete, am uitat de somn pentru că, mai mereu se întâmplă ceva, câte o crimă, câte un jaf armat. În general, despre efortul profesional al criminaliştilor nu prea se vorbeşte.
- Puteţi rememora un caz în care aţi fost solicitată din plin, din toate punctele de vedere, profesional vorbind?
- Da, crima de la Casa de schimb Romero, de exemplu, comisă în iunie 2008, ne-a măcinat… A fost un caz dificil, am audiat, timp de 30 de ore neîntrerupt, mai multe persoane, am făcut percheziţii şi ridicări de persoane, dar la autorul crimei am ajuns după două luni de zile. Era Rabacu Alexandru Ionel. Am reuşit să-l identificăm şi să-l prindem. Ulterior, s-a sinucis în Penitenciarul Brăila.
Cazul Romero a fost dificil de soluţionat şi pentru că, la o săptămână, a fost omorât Marian Ivan! Dar, munca în echipă, modul cum ne-am completat reciproc, unii cu ceilalţi, a contat foarte mult, iar cazurile au fost rezolvate.
N-aş vrea să se înţeleagă că eu, procurorul Emilia Negraia, am făcut mai mult şi mai bine decât colegii mei. Constituim un nucleu bine închegat de profesionişti, am terminat facultatea la Iaşi, am absolvit cam în acelaşi timp şi am poposit, în 1996, într-un grup compact de 7 procurori, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi. Poate tocmai de aceea reacţionăm în multe cazuri ca o echipă bine sudată.
- Apropo, de criminalişti, de obiectul muncii lor, de crime, cum stăm în 2011?
- În 2010 şi 2011 a mai scăzut numărul crimelor, după ce, în 2008 de exemplu, au fost 23 de omoruri şi 26 de tentative de omor. În 2008 a fost un record de fapte de mare violenţă îndreptate împotriva vieţii.
Munca noastră a procurorilor la acest capitol s-a concretizat, în primul semestru din 2011, cu trimiterea în judecată a 24 de inculpaţi care au comis infracţiuni de omor. Trebuie însă înţeles că nu e vorba numai de crime comise în acest an.
