Tribunalul Bacău a admis cererea fostului şef al Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), Viorel Gheorghiţă, acesta având acum posibilitatea de a călători prin toată ţara. Decizia poate fi atacată cu recurs.
Gheorghiţă şi alţi 20 de inculpaţi au fost trimişi în judecată pentru falsificare de alimente, infracţiune comisă prin fapte de corupţie. Mai exact, procurorii DNA i-au reproşat lui Gheorghiţă că, sub umbrela funcţiei pe care a deţinut-o, a adăpostit o serie de firme şi afacerişti care au alimentat piaţa gălăţeană, şi nu numai, cu produse nesănătoase, ce ar fi putut îmbolnăvi populaţia. Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie au cheltuit 300.000 de lei cu ancheta din acest dosar. Procurorii au pus sechestru pe mai multe apartamente ale Dumitru Neculai, pentru un prejudiciu de 426.166,51 de lei, dar şi pe unul al lui Gheorghiţă, pentru o pagubă de 124.300 de lei.
Singurul arestat dintre cei 21 de inculpaţi a fost Gheorghiţă, care acum este liber. La un moment dat a fost închis pentru o săptămână şi Dumitru Neculai, patronul Grupului de Firme Albo, iar societăţii sale, Top Meat Food, i s-a interzis dreptul de a mai fabrica produse din carne. Decizia a fost luată pe 1 august 2011 de către magistraţii Tribunalului Galaţi, pentru ca, pe 8 august, judecătorii Curţii de Apel să-l pună în libertate pe Dumitru, firmei redându-i-se dreptul de a fabrica.
Discuţiile redate în rechizitoriu dovedesc faptul că afacerile cu produse s-au desfăşurat şi după ce dosarul Gheorghiţă a ajuns în spaţiul public, şi după ce Dumitru a fost pus în libertate. Procurorii DNA au arătat în rechizitoriu că în august 2011, firmele lui Dumitru au vândut produse din carne atât în Galaţi, cât şi în Iaşi, Bacău şi Bârlad, clienţii fiind nemulţumiţi de calitatea acestora. Astfel, SC Merisvlad SRL Focşani a cumpărat cozi şi oase care aveau un miros puternic. Reprezentantul Merisvlad a spus la telefon că în momentul când au venit lăzile „s-a schimbat mirosul”. Tot din discuţie reiese că lăzile cu oase au fost înapoiate, păstrate fiind doar cele cu cozi, deşi erau alterate şi acestea. În acest sens, redăm discuţia din 2 august 2011 purtată între Irimia Florin, angajat al firmei lui Dumitru, şi Spânu Vasilica.
„Irimia Florin: Doamnă, la ora actuală suntem cei mai controlaţi din ţară, deci avem cele mai curate produse din ţara asta.
Cetăţeană: Ei…
I.F: N-are ce să…
C: Astăzi… astăzi am…n-am primit oasele că miroseau groaznic.
I.F: A, da?!
C: Serios! Sincer!
I.F: Da, da.
C: Am oprit cozile şi vreau să spun … Vreau să spun că printre cozi...
I.F: Da...
C: Am găsit din ălea după 6 august, chiar pe 6 august au…aşa şi sunt albe, nu le-am văzut că nu le opream nici pe alea.
I.F: Da, le daţi înapoi, doamnă! Da, le daţi înapoi, doamnă…
C: Na! Ce să mai zic? Da’ eu am văzut cum a intrat cu lăzile. Văleu, s-a schimbat mirosul, zic gata…
I.F. Da… suntem şi noi acum… vă daţi seama, suntem terminaţi, nici nu mai… nici nu mai gândim bine.
C: Da… îi zic "Doamne fereşte, decât să îmbolnăvesc pe cineva, ia-le înapoi şi gata…”
Pe 18 august 2011, la zece zile după eliberarea lui Dumitru Neculai, când afacerile au fost preluate de soţia sa, la ora 11.54, acelaşi Irimia Florin discută cu un tip din Bârlad, căruia i se vânduseră mici.
„Cetăţean: Panarama aia de mici pe care i-am aruncat că m-am făcut de tot râsul la târg cu ei… Altceva ce să vă zic? Nu ştiţi ce mi-aţi trimis, dom’le?
Irimia Florin: Nu e chiar aşa, haideţi să discutăm.
C: Cum nu e chiar aşa, dom’le? Eu nu vând de azi mici, eu vând de 20 de ani. În halul acesta se dă micii, dom’le, de cai, de toţi…de toate mortăciunile
I.F: Ce mici de cai, de toate mortăciunile? Haideţi, dom’le… deci cred că…
C: Dom'le, da’ eu am sunat. Uite, oamenii m-au făcut de tot râsul acolo la târg! Dom’le, pune-te în locul meu mata! Şi vinde mici în halul acesta, care se lasă pe grătar, domnul director mă ia iar, mă supăr.
I.F: Îi fac pe aceiaşi, pe aceiaşi îi fac sau stau lângă dumneavoastră.
C: Nu, nu… Da’ de ce până de trei ori s-a greşit la mine, de trei ori mi-aţi adus micii! Nu ştiu din altă parte, de unde a adus, eu nu ştiu, da eu ştiu…
I.F: Dom’le, dom..
C: Că de trei ori, dom’le, asta a treia oară a fost. Reţineţi.
I.F: No...
C: A treia oară care am dat micii înapoi. Păi, daţi-o dracului de treabă, dom’le…”
Cei doi se ceartă o bună bucată de vreme, după care omul arată că este supărat nu atât de bani, cât de faptul că i se strică reputaţia de comerciant.
„Cetăţean: Ce valoare, dom’le, ce valoare de bani? Ce valoare…
Irimia Florin: Este, este, o să vă arăt, pentru că…
C: Ce…de banii ăia când eu m-am făcut de râs la târg, dom’le? Îmi stric firma pentru micii mata, dom’le! Asta-i valoare”
Un alt fragment dezvăluie faptul că omul ştie cum stă treaba cu micii.
„Da! Dacă ştiu că este mic şi îi legat… se leagă micii! Dom’le director, eu am avut laborator până acum, înainte de a lua de la dumneavostră… din cauza taxelor nu am mai ţinut laboratorul. Înţelegeţi? Eu ştiu cum se fac micii…
I.F: La producţia industrială se mai greşeşte… asta e. Ne recunoaştem… ba nu avem condiment! Bun, ok, asta e… am recunoscut… am luat… am retras… nu e nicio problemă.
C: Da'… de ce se lăsau pe grătar? Se duceau în foc, dom’le, se scurgeau, se făceau chiflă…”
După ancheta procurorilor, firma a fost nevoită să dea spre incinerare 202,8 tone de carne alterată, cel puţin aşa se arată în rechizitoriu. Cei de la DNA au redat şi o convorbire din 10 septembrie 2011, între un angajat al firmei şi o altă persoană, discuţie care dovedeşte că, în timpul acelor operaţiuni, şobolanii circulau nestingheriţi prin depozit.
„Cetăţeană: Ce ai?
Hlizea Vasile: Aşa o... greaţă, mi-e…
C: Ă?
H.V: Mi-e greaţă… mi-e… nu ştiu…
C: De ce, mamă?
H.V: De la… îmi venea ieri să vomit mă, de la borhotul acela, de la c…l acela.
C: De la ce?
H.V: De la c…l acela de marfă. Ce fel mirosea mă, a pişat de şobolani de nu puteai, mă ustura nasul!
C: Hai, mă.
H.V: Vai de mine şi de… da’ ce fel fugeau boalele de şobolani, de ăia cât mâţa, mămică.
C: Unde, bre?
H.V: Ă...
C: De unde?
H.V: Băi, ţâpa una în frig, din fabrică, mămică, erau vreo trei, fugeau în toate părţile. Eu dădeam cu lopata, dădeam pe lângă el. Vai de capul… Era...
C: Cine, şobolanii?
H.V: Şobolani.
C: Ă...
H.V: Câte… câte poze au făcut comisarii cu şobolanii!
C: Eşti nebun!
H.V: Ai de capul nostru. Ce ai, mă? Dezastrul, nu-i… Hm... Nu ştiau… Inginerul cică: Vali, cică, nu ştiau în ce parte s-o ia. Tu veneai cu stivuitorul dintr-o parte, eu mă duceam într-o parte cu… ca să controlez..Nu ştiau în ce parte s-o ia! Mulţi, mă, ce-ai!?”
