Recent, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) le-a dat câştig de cauză consumatorilor în litigiul "Kasler vs OTP", decizând că diferenţa de curs valutar nu reprezintă o remuneraţie pentru serviciile prestate de bancă.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin (2) din Directiva 93/13/CCE a Consiliului din 05.04.1993, termenii "obiectul principal al contractului" nu acoperă o clauză cuprinsă într-un contract de împrumut încheiat în monedă straină între un vânzător sau un furnizor şi un consumator şi care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale, precum cea în discuţie în litigiul soluţionat, în temeiul căreia pentru calcularea ratelor împrumutului se aplică cursul de schimb la vânzare al acestei valute.
Curtea a considerat că "o clauză care cuprinde o obligaţie pecuniară a consumatorului de a plăti, în cadrul ratelor împrumutului, sumele care rezultă din diferenţa dintre cursul de schimb la vânzare şi cursul de schimb la cumpărare al monedei străine, nu poate fi considerată ca o remuneraţie ce se cuvine băncii, în cazul de faţă".
În spiritul acestei decizii a CJUE, instanţele judecătoreşti din ţările membre ale Uniunii Europene pot decide dacă plata acestei diferenţe de curs este abuzivă. În acest context se cuvine să subliniem opinia distinsului profesor Gheorghe Piperea, exprimată cu ocazia lucrărilor Conferinţei Dreptului Afacerilor 2014, desfăşurate în zilele de 9-10 mai la Bucureşti, opinie potrivit căreia "litigiile în care se cere îngheţarea cursului la data acordării creditului pot fi câştigate".
Din examinarea considerentelor deciziei CJUE rezultă că "o clauză de genul celei care stabileşte denominarea plăţilor în monedă străină, după un curs majorat faţă de cel de la data acordării împrumutului, nu poate face parte din preţ şi, deci, poate fi analizată sub aspectul caracterului abuziv". Aşadar, această clauză poate fi declarată abuzivă, cu consecinţa lipsirii ei de conţinut, mai precis putând fi lăsată fără obiect.
Este de anticipat că vom asista la escaladarea (declanşarea) de către cei 100 - 200 de mii de consumatori a unui mare număr de acţiuni împotriva unor bănci din România, prin care se va solicita instanţelor să constate caracterul abuziv al acestor clauze care au permis băncilor să calculeze rate lunare pe baza cursului de schimb la francul elveţian (CHF).
Având în vedere principiile ce guvernează legislaţia europeană în raport cu legislaţiile naţionale, considerăm că este momentul ca cei interesaţi şi lezaţi să solicite instanţelor "să califice ca abuzivă această clauză, potrivit căreia rambursării creditului angajat în CHF să i se aplice un curs diferit de cel de la momentul acordării împrumutului".
Prin promovarea acestor acţiuni se urmăreşte, aşadar, obţinerea unor hotărâri judecătoreşti potrivit cărora se dobândeşte dreptul "consumatorilor de a rambursa creditele angajate în CHF la cursul existent la data încheierii contractului de împrumut".
Formularea unor asemenea acţiuni este perfect morală şi îndreptăţită, cu caracter reparatoriu, în condiţiile în care, în cazul creditelor în CHF, diferenţa între cursul de schimb de la data semnării contractului de credit şi cel de la momentul rambursării este de peste 100%.
Este o situaţie de neacceptat şi uneori imposibil de suportat, în care s-a ajuns urmare faptului că, la data acordării împrumutului în CHF, contractul de credit nu a fost negociat şi din perspectiva evoluţiei de curs, băncii putându-i-se imputa că a ascuns în discutarea cu clienţii informaţiile referitoare la riscul de depreciere a leului în raport cu francul elveţian. Suntem într-adevar într-o situaţie în care o clauză abuzivă a condus la un dezechilibru semnificativ între împrumutător şi împrumutat.
Ori, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 3 din Legea nr 193/2000, această clauză nu a fost negociată direct cu consumatorii va fi considerată abuzivă, deoarece prin ea însăşi crează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor buneicredinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.
În sfârşit, având în vedere principiul supremaţiei dreptului Uniunii Europene asupra legislaţiei naţionale, dar şi prevederile, fără echivoc, ale Legii nr 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, împrumutaţii în CHF au şansa de a "destrăma" actuale dezechilibre între drepturile şi obligaţiile asumate prin contractele de credit.
Avocat Lucian Giosan
Mai citiţi şi:
Analiză VL/ Gălăţenii, îngropaţi în datorii de creditele „cu buletinul”
