* Decizia Parchetului General nu este definitivă, rudele celor decedaţi la Revoluţie putând depune contestaţii
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat, la finele săptămânii trecute, un comunicat de presă referitor la un dosar aflat pe rolul instituţiei, în care au fost cercetate fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, care au avut ca rezultat decesul, rănirea şi lipsirea de libertate a unor persoane, precum şi distrugerea unor bunuri.
Conform acestui comunicat, cercetările au fost finalizate, la mai bine de 25 de ani de la comiterea faptelor, şi asta după ce mai multe dosare deschise de-a lungul timpului au fost reunite, în 2014, într-o singură cauză. „Faptele comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989 au făcut, iniţial, obiectul a 4.544 de dosare penale: în 1.244 dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, în 17 de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, în 317 dosare de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj, în 169 de dosare de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, în 233 de Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel şi în 2.564 de dosare cercetarea a fost efectuată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia Parchetelor Militare”, se arată în comunicatul Parchetului General.
Revoluţia, în două etape
Procurorii Parchetului General susţin faptul că cercetările s-au desfăşurat distinct, respectiv, cu referire la perioada 16-22 decembrie 1989 şi după 22 decembrie 1989. „În acest sens s-a reţinut că perioada cuprinsă între 16.12.1989 - 22.12.1989, până la plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu din clădirea Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR), a fost caracterizată de acţiuni violente de reprimare a manifestaţiilor anticomuniste şi antidictatoriale din municipiile Timişoara, Cluj şi Bucureşti, respectiv de măsuri de împiedicare a extinderii acţiunilor de protest în celelalte localităţi ale ţării. Folosindu-se de pârghiile puterii absolute pe care o deţinea în partid şi în stat, Nicolae Ceauşescu, cu aprobarea Comitetului Politic Executiv al Partidului Comunist Român, a acţionat, încă de la început, pentru reprimarea brutală a manifestaţiilor, dispunând implicarea unor forţe supranumerice şi eterogene, aparţinând miliţiei, securităţii şi armatei”, se arată în comunicatul Parchetului General.
Faţă de aceste fapte, procurorii reţin faptul că au existat mai multe dosare de anchetă, multe dintre ele fiind finalizate cu judecarea şi condamnarea definitivă a celor incriminaţi.
Dacă pentru perioada de până în 22 decembrie, faptele violente au fost puse pe seama ordinelor date de Nicolae Ceauşescu, perioada de după această dată a fost caracterizată prin vid de putere, stare de confuzie, panică şi haos. „Dacă până la momentul în care fostul preşedinte Nicolae Ceauşescu a părăsit sediul C.C. al P.C.R., forţele de ordine au acţionat, în baza ordinelor şi măsurilor dispuse de factorii politici şi militari, împotriva manifestanţilor care demonstrau pentru înlăturarea regimului comunist, libertate şi democraţie, după acest moment, în condiţiile în care euforia generală privind victoria revoluţiei a fost urmată în scurt timp de o stare de teamă privind posibilitatea revenirii lui Nicolae Ceauşescu la conducerea ţării, cu ajutorul unor forţe fidele, nu a mai existat o acţiune a organelor statului împotriva manifestanţilor, ci o acţiune comună, îndreptată, conform percepţiei create, împotriva unor elemente contrarevoluţionare, care acţionau împotriva voinţei întregii populaţii”, mai precizează procurorii.
Mai exact, procurorii cred că „pe fondul lipsei de cooperare şi coordonare, iniţiativele unor militari şi civili de a pătrunde în anumite imobile, ori de a verifica acoperişurile unor clădiri, fără încunoştinţarea celorlalte forţe aflate în zonă, au creat derută şi reprezentări greşite, cu consecinţa deschiderii focului concentrat şi producerii a numeroase victime”. Violenţele au fost puse şi pe fondul oboselii şi a stresului, care au „afectat aprecierea lucidă şi obiectivă a realităţii înconjurătoare. Pe fondul aceleiaşi stări de oboseală şi stres, au existat şi situaţii în care s-au executat focuri de armă între militari din incinta aceleiaşi unităţi sau între unităţi militare”.
Mii de victime
Dosarul care tocmai a fost finalizat de procurorii parchetului general a vizat 709 persoane decedate, 1.855 de persoane rănite prin împuşcare, 343 de persoane rănite în alte împrejurări sau care au suferit diferite traume, respectiv 924 de persoane reţinute.
Conform datelor făcute publice, din cele 709 persoane decedate, 161 erau ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen.
„În unele situaţii, decesul s-a datorat manevrării imprudente a armamentului, victimele fiind din rândul celor care s-au aflat în imediata apropiere a făptuitorilor. De asemenea, nu în toate cazurile decesul s-a produs prin împuşcare, existând situaţii în care decesul s-a datorat altor cauze (ex. agresiune, incendiere, accident rutier, accident aviatic etc.)”, se mai precizează în comunicatul de presă publicat de Ministerul Public.
Anchetatorii fac referire şi la modul în care şi-au pierdut viaţa anumite persoane sau au fost rănite altele, reţinându-se că nu toate au fost împuşcate, fiind şi cazuri de „act suicidal (împuşcare, precipitare etc.), manevrării imprudente a armamentului din dotare de către cel în cauză sau s-a datorat unor cauze patologice”.
La finalizarea cercetărilor, cu privire la fiecare victimă în parte şi de impedimentele procedurale referitoare la punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale în cauză, procurorii au dispus clasarea cauzei pentru absolut toate infracţiunile anchetate, printre acestea numărându-se propagandă de război, genocid, tratamente neomenoase, infracţiuni de război contra proprietăţii şi altor drepturi, omor şi tentativă de omor.
Împotriva aceste soluţii, rudele celor decedaţi sau persoanele care au supravieţuit Revoluţiei şi au fost parte în acest dosar pot face contestaţie, urmând ca Procurorul General să confirme sau să infirme acestă soluţie.
Peste 200 de persoane, trimise în judecată
În urma evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, iniţial, au făcut obiectul unor cauze distincte, pe parcursul desfăşurării cercetărilor, în 2.172 de dosare s-a dispus reunirea cu alte cauze, în funcţie de zonele în care au avut loc evenimentele. În alte 32 de dosare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea parchetelor civile.
Conform ordonanţei datelor făcute publice de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, o parte dintre dosarele instrumentate iniţial de către parchetele militare de pe lângă tribunalele militare Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara, au fost declinate în favoarea parchetelor militare ierarhic superioare, respectiv preluate de către acestea, în principal de către Secţia Parchetelor Militare. După luarea acestei decizii, în 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare (Direcţia Procuraturilor Militare) şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de inculpaţi, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul Ministerul de Interne), 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (opt din cadrul MApN şi cinci din cadrul MI), 36 de militari în termen şi 87 de civili. Mulţi dintre aceşti inculpaţi s-au ales şi cu condamnări definitive, primind ani grei de închisoare.
