Prin cererea de partaj judiciar succesoral, reclamantul solicită instanţei de judecată ieşirea din indiviziune cu privire la bunurile din masa succesorală a defunctului, odată cu acţiunea civilă pentru constatarea deschiderii succesiunii, stabilirea moştenitorilor şi a cotelor acestora sau, ulterior, pe cale separată.
De asemenea, odată cu partajul judiciar succesoral, se pot formula şi alte cereri, cum ar fi: reducţiunea liberalităţilor excesive, anularea certificatului de moştenitor etc.
Pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă pentru cererea de chemare în judecată (numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor, obiectul cererii şi valoarea lui, motivele acţiunii, probele în dovedirea acesteia şi semnătura reclamantului), cererea de partaj judiciar succesoral trebuie să cuprindă următoarele menţiuni obligatorii: persoanele între care urmează să aibă loc partajul; titlul pe baza căruia se solicită partajul; bunurile supuse partajului (valoarea lor şi locul unde acestea se află, precum şi persoana care le deţine sau le administrează).
Înainte de sesizarea instanţei de judecată cu cererea de partaj succesoral, reclamantul trebuie să îndeplinească o procedură obligatorie, în sensul de a se adresa notarului public, pentru a verifica evidenţele succesorale prevăzute de Codul civil, indiferent dacă există sau nu certificatul de moştenitor. De precizat că nu este vorba de parcurgerea unei proceduri succesorale notariale, ci doar de efectuarea de către notar a unor verificări a evidenţelor înscrise în Registrul procedurilor succesorale al Camerei Notarilor Publici în a cărei circumscripţie teritorială a avut ultimul domiciliu defunctul, precum şi, dacă este cazul, în Registrele naţionale de evidenţă a succesiunilor, a opţiunilor succesorale şi a liberalităţilor. În urma acestei verificări, notarul va elibera o încheiere pe care reclamantul trebuie să o anexeze cererii de chemare în judecată.
Codul de procedură civilă nu reglementează în mod expres sancţiunea aplicabilă pentru neîndeplinirea procedurii notariale prealabile. În practica unor instanţe de judecată, lipsa dovezii acestei proceduri prealabile a fost sancţionată cu respingerea cererii ca inadmisibilă sau ca prematur introdusă ori s-a dispus suspendarea procesului până când reclamantul depune la dosar încheierea emisă de notarul public.
Cererea de partaj succesoral, indiferent de valoarea bunurilor, se depune la judecătoria în a cărei rază teritorială se află ultimul domiciliu al defunctului, chiar dacă în masa succesorală se află un bun imobil situat în circumscripţia altei instanţe.
În cazul în care partajul se referă la mai multe moşteniri deschise succesiv, cererea este de competenţa exclusivă a instanţei ultimului domiciliu al oricăruia dintre defuncţi.
În procesul de partaj succesoral, părţile pot administra orice mijloace de probă prevăzute de lege: înscrisuri (acte de stare civilă, certificatul de moştenitor, acte privind exercitarea dreptului de opţiune succesorală, titluri de proprietate pentru bunurile succesorale etc.), interogatoriu, martori, expertiză tehnică judiciară pentru identificarea şi evaluarea bunurilor din masa succesorală, precum şi pentru stabilirea modalităţilor de ieşire din indiviziune a loturilor şi sultelor corespunzătoare, expertiză contabilă etc.
Taxa judiciară de timbru pentru cererea de partaj succesoral se calculează potrivit Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
