De câteva zile instanţele de judecată tot anunţă că protestează. Mai întâi judecătorii, apoi grefierii au dimineaţa protest şi după aceea încep lucrul.
Lăsând la o parte faptul că mai este şi vacanţă judecătorească, lucru care oricum schimbă programul, justiţiabilii care mai îndrăznesc să-şi pună speranţele în rezolvarea problemelor lor în această perioadă au şanse mici de reuşită. Şi atunci, în lipsa unor precizări legale şi clare pentru tot românul fără facultate de drept, oamenii îşi pun câteva probleme logice, luând de la un capăt, de bun simţ, chestiunea.
Am pus cap la cap câteva dintre întrebările cititorilor, fără pretenţia că aş fi găsit şi un răspuns.
Mai întâi îşi amintesc faptul că atunci când au protestat la Bucureşti în faţa guvernului, grefierii au avut nevoie de aprobare. Dacă se raliază la protestul judecătorilor, fiecare la ei acasă, şi nu au program cu publicul între 9,00 şi 12,00, nu trebuie să ceară aprobarea nimănui?
Şi, dacă programul dumnealor cu publicul este de două ore, când este, din motive de vacanţă, asta înseamnă că norma lor e completă? Iau salariul întreg?
E valabil şi pentru magistraţi. Pentru că unul dintre aspectele activităţii dumnealor este cel de relaţionare cu publicul, adică acel justiţiabil care are termen în ziua respectivă, între orele când ei protestează.
Dar să vedem ce e acela un protest. În DEX, a exprima un protest se explică prin: „a-şi declara în mod deschis şi energic dezacordul faţă de o acţiune, considerată ca nedreaptă”.
Just, ştim că protestatarii din justiţie consideră injustă măsura luată împotriva lor. Exprimarea ar putea deveni lozincă pe perete, banner, declaraţie oficială, petiţie către ministru etc.
Încetarea unui segment al activităţii dumnealor nu aduce a grevă? Ce zice cartea despre grevă: „Încetare organizată a activităţii într-una sau mai multe întreprinderi, instituţii etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autorităţile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.)”.
Ei bine, nu putem acuza pe nimeni că a încetat activitatea, pentru că instanţele lucrează. La birou. Şi cu program redus. Cum s-ar spune, justiţia îşi face pe jumătate datoria.
Ce este justiţia? Citim: ”Totalitatea instanţelor judecătoreşti şi a legilor unei ţări; sistem de funcţionare a instanţelor judiciare”, dar şi „Principiu moral având ca esenţă conformitatea cu adevărul”.
Îşi face justiţia datoria dacă se închide în birouri? Tehnic - poate - moral, mai este de discutat…
Să mergem mai departe. Ce este aceea o instanţă? Că acolo ajunge omul cu problema lui. „Instanţă: Organ de stat însărcinat cu soluţionarea litigiilor dintre persoanele fizice sau dintre acestea şi persoanele juridice”. Păi cum să soluţionezi, dacă nu lucrezi cu publicul? Spun şi eu, ca oamenii care ne scriu…
În fine, dreptul la exprimarea unei opinii, la a protesta, este un drept garantat în orice legislaţie a unui stat democratic. Şi, evident, cei care o fac acum ştiu mai bine legea decât mine. Sau decât justiţiabilii care aşteaptă ani buni până li se termină câte un proces.
Şi judecătorii, şi grefierii, dar şi cetăţenii de rând pot lua oricând constituţia în care găsesc, negru pe alb, cum e cu libertatea de opinie şi cea de exprimare. Aşa că oricine are dreptul să se manifeste. Inclusiv purtătorii de robe.
Nouă, jurnaliştilor, ni s-a pus, inclusiv de către oamenii legii, de foarte multe ori în faţă un articol din Constituţie: ”Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine” ( Art. 30, aliniat 6).
Poate că justiţiabilii care nu găsesc judecător sau grefier în aceste zile ar trebui întrebaţi dacă se simt sau nu prejudiciaţi în vreun fel. N-ar fi mai cinstită o grevă sănătoasă?
Dar şi aici ne lovim de lege. Şi tocmelile cărora le tot facem faţă în sistemul juridic românesc, de vreo două decenii încoace, pot continua. Cu sau fără definiţii din carte.
