Exercitarea autoritătii părintești de către un singur părinte (custodia unică)

Exercitarea autoritătii părintești de către un singur părinte (custodia unică)
Evaluaţi acest articol
(6 voturi)

Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte poate fi dispusă cu caracter de excepţie, regula fiind exercitarea autorităţii în comun de către ambii părinți.

Există posibilitatea exercitării exclusive a autorităţii părinteşti când apar situaţii obiective, care să facă imposibilă exercitarea acesteia în comun, indiferent dacă părinţii sunt căsătoriţi sau nu. Exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte nu este condiţionată de decăderea celuilalt din drepturile părinteşti, însă poate fi însoţită de aceasta.

Exercitarea autorităţii părinteşti doar de unul dintre părinţi se poate dispune în situaţii obiective, raportate la fiecare caz în parte. Motivele avute în vedere pot fi dezinteresul complet, alcoolismul, boala psihică, dependenţa de droguri, violenţa faţă de copil sau de celălalt părinte, condamnări pentru infracţiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracţiuni de violenţă sau cele privind viaţa sexuală, precum şi orice alt motiv care ar prezenta risc pentru copil.

De asemenea, exercitarea autorităţii părinteşti de către un singur părinte se poate dispune şi în baza acordului exprimat de părinţi, minorul putând fi audiat în acest sens.

Cererea poate fi introdusă de persoana interesată oricând, până la momentul când copilul devine major, la judecătoria din circumscripţia domiciliului minorului. Aceasta trebuie să conţină toate elementele obligatorii ale unei cereri de chemare în judecată şi propunerea probatoriului pe care se sprijină. Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Admiterea cererii de exercitare de către un singur părinte a autorităţii părinteşti este la aprecierea instanţei de judecată, fiind supusă dispoziţiei acesteia, cu excepţia situaţiilor în care în prealabil s-a dispus decăderea părintelui din exerciţiul drepturilor părinteşti, instanţa constatând doar faptul că autoritatea părintească se exercită exclusiv de părintele nedecăzut.

Instanţa poate dispune exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti de unul dintre părinţi, inclusiv a copilului din afara căsătoriei, dacă apreciază că este în interesul superior al copilului şi că există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, psihică, spirituală, morală sau socială a copilului.

În cazul admiterii cererii de exercitare exclusivă a autorităţii părinteşti de către unul dintre părinţi, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

Calea de atac este apelul şi se depune în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la instanţa care a pronunţat-o.

Citit 14943 ori Ultima modificare Luni, 13 Februarie 2017 23:40

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.