„Am un contract de vânzare-cumpărare cu uzufruct între mine şi părinţii mei pe casa lor. Eu mai am un frate bun şi două surori de tată. Este adevărat că acest contract este nul conform art. 845?”, ne întreabă doamna Corina Dumitrache.
Domnul notar George Schin ne-a oferit răspunsul juridic: Proprietatea este dreptul prin care o persoană se poate bucura şi poate dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, în limitele determinate de lege.
Dreptul de uzufruct este acel drept asupra bunului sau bunurilor ce aparţin în proprietate altei persoane, care conferă titularului său, numit uzufructuar, atributele de posesie şi folosinţă. Proprietarul, numit şi nudul proprietar, rămâne doar cu atributul de dispoziţie juridică, astfel că acesta poate înstrăina bunul, dobânditorul având însă obligaţia de a respecta dreptul de uzufruct până la stingerea lui.
Problema care se ridică cu privire la dreptul de uzufruct atunci când proprietarul unui bun înstrăinează unui succesibil în linie dreaptă, păstrându-şi uzufructul, este aceea că potrivit art. 845 din Codul civil, după decesul uzufructuarului, ceilalţi moştenitori pot cere aducerea valorii acelui bun la masa succesorală, dacă se dovedeşte că această înstrăinare nu este altceva decât o donaţie deghizată.
O prezumţie legală
Art. 845 din Codul civil, „valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptã, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotitã în porţiunea disponibilã si excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii”, era considerat, de doctrina românească mai veche, o prezumţie legală.
Astfel se consideră că persoana interesată nu are posibilitatea de a dovedi contrariul, adică natura oneroasă a actului încheiat, întrucât legea interzice administrarea probei contrare faţă de o prezumţie legală.
Doctrina şi jurisprudenţa română mai recentă împărtăşesc părerea potrivit căreia cei interesaţi pot face dovada contrară, adică să demonstreze că actul de înstrăinare avea o natură oneroasă. Această donaţie deghizată (dacă nu se dovedeşte contrariul), va fi supusă reducţiunii, în situaţia în care va încălca rezerva succesorală a celorlalţi moştenitori rezervatari (descendenţii, ascendenţii privilegiaţi şi soţul supravieţuitor). Dacă nu se aduce atingere rezervei succesorale, atunci bunul ce a format obiectul donaţiei deghizate rămâne valabil înstrăinat.
