Uzufructul este dreptul unei persoane de a folosi bunul altei persoane şi de a-i culege fructele, ca un bun proprietar, cu obligaţia de a conserva substanţa bunului. Fructele civile sunt recoltele, chiriile, dobânzile etc.
Uzufructul se poate constitui în baza unui contract notarial, în baza unui testament sau prin uzucapiune. Uzufructul poate fi dobândit şi în urma pronunţării divorţului din culpa exclusivă a soţului pârât, în cazul căsătoriei de cel puţin 20 de ani. Instanţa poate acorda soţului reclamant o prestaţie compensatorie sub formă de uzufruct asupra unor bunuri mobile ori imobile ale soţului vinovat.
Obiectul uzufructului
Pot face obiectul dreptului de uzufruct atât bunuri mobile, cât şi imobile. Uzufructul se întinde asupra tuturor accesoriilor bunului dat în uzufruct, cât şi asupra bunurilor care se unesc sau se încorporează în acesta.
Uzufructul se poate constitui pentru persoanele fizice pe toată durata vieţii acestora, în timp ce pentru persoanele juridice se poate constitui pentru o perioadă de maximum 30 de ani.
Drepturi şi obligaţii ale părţilor
Persoana care deţine uzufruct are dreptul de a folosi în mod exclusiv bunul şi de a culege fructele produse pe toată durata existenţei dreptului.
Dacă dreptul de uzufruct este constituit asupra unor bunuri care se pot uza prin utilizare, uzufructuarul are dreptul să le folosească ca un bun proprietar, fiind obligat să le restituie în starea în care se află la momentul stingerii dreptului.
Uzufructul poate fi cedat de către uzufructuar altei persoane fără acordul proprietarului bunului, dacă nu există prevederi contrare.
Uzufructuarul are dreptul să închirieze sau să arendeze bunul primit în uzufruct.
Dacă uzufructuarul a adus anumite îmbunătăţiri bunului, acesta poate cere de la proprietar doar despăgubiri pentru îmbunătăţirile necesare sau pentru cele care au adus un spor de valoare. Dacă îmbunătăţirile au fost realizate fără acordul proprietarului, uzufructuarul poate fi obligat să le ridice şi să readucă bunul în starea iniţială.
La data la care ia naştere dreptul, uzufructuarul are obligaţia să inventarieze bunurile mobile şi să constate starea celor imobile în prezenţa proprietarului.
Uzufructuarul are obligaţia să respecte destinaţia bunurilor fiind obligat să îl despăgubească pe proprietar pentru prejudiciile cauzate ca urmare a folosirii necorespunzătoare.
În vederea îndeplinirii obligaţiilor, uzufructuarul poate fi obligat să constituie o garanţie. Dacă acesta nu poate depune garanţia, instanţa poate numi un administrator, urmând ca fructele să fie depuse la bancă. În acest caz uzufructuarul poate ridica doar dobânzile aferente.
Uzufructuarul are obligaţia de a suporta reparaţiile de întreţinere a bunului, în timp ce marile reparaţii sunt în sarcina proprietarului. Proprietarul are obligaţia să restituie uzufructuarului cheltuielile făcute în legătură cu bunul respectiv.
Uzufructul se stinge când îşi încetează existenţa uzufructuarul, prin ajungere la termen, prin renunţare, nefolosirea pe o perioadă de 10 ani a bunului sau atunci când uzufructuarul şi proprietarul ajung să fie una şi aceeaşi persoană. Uzufructul mai poate înceta când uzufructuarul abuzează de dreptul său şi degradează bunul sau dacă bunul dispare.
