Din colecția ”Cele mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou” Deştepţilor!...începe!/...şi voi urlaţi în pântec!vi-i frică de afară?!/ nu vreţi necunoscut?!vă gâdilă căldura/ lichidului din cloacă?!vă sperie Neantul/ gol, crud, chior, surd şi mut?!Poftiţi la poezie!/.../ doar ceastă-alcătuiremai stă (cefalopodă)/ n-întâmpinarea voastrăşi încă vă mai poartă/ (ca pe-nsemnaţi) de mână,să vă rămână Steaua/ (măcar o zi) albastră!Poftiţi la po ...

Primul Capitol În care Timpul, personajul principal al Elegiei, se află la ananghie, se contractă şi-şi deplânge Soarta, îşi blestemă zilele şi nopţile, aşteaptă să-şi dea Duhul şi să dispară definitiv, cu tot cu Spaţiul fără de care nu se poate! În care dependenţii de Timp – credeţi că-i cunoaşteţi, dar nu-i ştiţi, ori îi ştiţi, dar nu-i cunoaşteţi – se uită la ceasuri! Acestea se micşorează, se micşorează...şi se pregătesc să-şi spună ultimul Tic ...

Îmi scrie Doamna mea de Unde/ s-aude Timpul scâncetând: mâine, începe Judecata.../ şi vine Doamna ta de Când e Lumea şi Pământul...vine/ în robă, vine-n pas uşor, nu se grăbeşte, ştie (sigur!)/ că sunt proscris şi (n)-am să mor! Poartă Cutia cu Păcate,/ priveşte sobru şi înalt, parcă-i Statuie de Tanagra,/ în drum spre malul Celălalt – vine spre Astăzi, unde-i locul/ Supliciului Nemuritor: un fel de Sfântă condamnare/ la Vis, la Pândă şi la Dor, la Niciodată ...

Din colecția ”Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ştii că primul sărut e o dare de seamă:ce ochi mari spre ochi mari?! şi paşi mici spre paşi mici?!fii atentă cum zvârle salcâmul din urmălacrimi mari din flori mari... hai să-l strig! hai să-l strigi!Şi al doilea sărut e o dare de seamă:am strigat?... n-am strigat!... ai strigat?... n-ai strigat!vino azi, te conjur, să-l strigăm împreună,dinspre crengi... dinspre cuib... dinspre-adânc... dinspre-nalt!Şi al treilea ...

Ca mâine... vine Primăvara,/ ca mâine... musca dă din coate/ ca să ajungă primă doamnă/ şi controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de ce date.../ iar noi ne vom striga din moarte/ toţi Voievozii înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să mângâie Norodul?/ Sigur că da!... Şi-o să ne spună/ că suntem blegi, şui, mameluci?/ Sigur că da!... Şi-o să ne-nveţe/ cum ne salvează eşafodul?/ Sigur că da!... Dar musca noastră/ ne ţine Ţara pe chitu ...

(!) Bună ziua, Doamnă... ai uitat/ Rochia Visării mele-n Sat,/ Rochia cea Fără de Sfârşit:/ cea din care-n Iaduri ai fugit,/ cea pe care-o strig şi-o mai aud,/ Rochia cea fără de-nceput!// Bună ziua, Doamnă... am lăsat/ Zmeul necăjit şi demodat,/ şi-am venit să mă des/fac deştept/ şi viteaz şi şmecher... şi s-aştept/ mură-n gură, Mană de la Cer/ şi Iertare de la Doi/Pi/eR!// Bună ziua, Doamnă... te sfărâm/ dacă tai Nălţimea din Salcâm,/ din Salcâmul nostru-mb ...

Aici, n-această depărtare,/ am fost (odată) împreunăşi-am căutat (fără oprire)/ cât mai târziu să dăm cel Ort -în vis, în ochi şi în pahare/ ne-am pus câte un hârb de lună,câte o zi, câte o noapte,/ câte un pic de sud la nord,câte un pic de nord la sudul/ râvnit de lumea care ştie,cum ştii (şi tu) im/pur şi simplu,/ că nordul şade lângă sud,oricând, oriunde, fără milă,/ şi-n Paradis, şi în Pustie,şi-n capătul de la-ncetare,/ şi-n capătul de la-nceput!A ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" Ce somn adânc la umbra cestui/ de mult înalt cireş amar,mult mai adânc decât o groapă/ în care doarme-un felinaraprins o viaţă şi o moarte/... (adică Veşnic, nu-i aşa?)...!Ce somn înalt n-adâncul cestui/ de mult alt fel de alt ceva!Cad păsări... cad pure şi simple,/ şi linişti cad... şi le aud,şi tot mai cred c-au fost odată,/ şi tot mai cred că or mai fi,şi tot nu ştiu nimic din viaţă,/ şi nici din moarte n-oric ...

Să ne hodinim puţin! să ne hodinim!/ Ce rost are atâta şi atâta grabă când ştim că, după cum zice Miron Radu Paraschivescu, toate drumurile duc la ţintirim?/ ce rost are să ne dăm sufletul înainte de a ajunge la capătul despre care nu ştim decât că i se spune, la modul convenţional, Moarte?/ hai să facem un popas! un popas mititel!/ fiindcă mai e mult de mers chiar şi până Aproape, darămite până Departe!/ Uite, aici, la umbra cestui Tei vechi şi liniştit, cred că-i ...

Bună dimineaţa, Doamna mea... e Joi/ de umblat prin Carte şi prin Toamnă-n toi,/ Totu-i supra Unu, Unu-i supra Tot.../ Şoarecii, sărmanii, plâng de foame-n pod,/ mi-au mâncat Mistere, traiste cu Poveşti,/ cu Scrisori din care am aflat că Eşti.../ bat să le pun scara (chiţcăie-ntr-un glas)/ să coboare-n casă la Motan, sub nas!// Bună dimineaţa, Doamna mea... te rog,/ vino cu Motanul, eu nu am deloc,/ am avut odată, însă l-au păpat/ Şoarecii, de foame... şi dormea-ncălţat ...