Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) n-am învățat nimic-nimic altă ceva
de la prea strașnic răbdătoarea MAICA-mea,
decât să-mi țin CUVÂNTUL dat/ la SUBIECT, la PREDICAT -
altfel, în veac N-AM SĂ NU AM ce regreta (!)
(!) am ascultat, am înțeles și-am scris frumos
CUVÂNTUL dat la cel de SUS, la cel de JOS,
și l-am cetit și l-am sfințit/ într-o biserică de schit -
în schitul ZIMBRU: satul meu MAJESTUOS (!)
(!) câteva case cu icoane, cu prichici,
cu CER la ușă - CATEDRALE mari și mici
printre salcâmi și nuci și tei,/unde-au trăit PĂRINȚII mei:
niște ȚĂRANI cu HAR, PESTELCĂ și OPINCI (!)
(!) iată-(mi) CUVÂNTUL - știu și vreau și pot să jur
că-(mi)-l RESPECT și-(mi)-l PĂZESC și-(mi)-l ÎNDUR
până ACOLO, până CÂND/ ajung la MAICA -mea-n PĂMÂNT,
la ÎNCEPUT, mai plin de MILĂ și mai PUR (!)
