Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou”
(!) dacă "acum" va fi tocmai atunci/ când răsfoiesc o carte cu porunci,
dacă "atunci" tocmai a fost acum/ când sunt vasal desenelor de fum –
rămân pe cale, rătăcesc şi zic:/ sunt cel ce sunt, adică sunt nimic (!)
(!) și dacă poţi şi vrei să vii să vezi/ cum desenez cuvinte pe zăpezi,
şi dacă vii şi vrei să poţi citi/ cum chiar nu ştiu "a fi sau a nu fi" –
vino acum, cât încă este ger/ şi scrisul încă nu s-a dus la cer (!)
(!) dacă încerc să stau numai în cerc/ şi uneori îmi pare că alerg,
dacă aceasta este calea mea/ şi-n loc să fug, tot mă agăţ de ea –
vino acum, zăpezile se duc/ pe sus, pe jos, pe loc, pe plâns, pe rug (!)
(!) vino "atunci", dacă nu poţi "acum"/ când sunt vasal desenelor de fum,
şi scoate-mă din cercul adăpost,/ unde ce este pare că n-a fost,
în care tac şi rătăcesc şi strig:/ sunt cel ce sunt, adică sunt nimic (!)
