* În „Galileea Neamurilor” - la Nazaret *
În suplimentul „Vieţii libere” de sâmbătă Îi vom însoţi pe Fiul lui Dumnezeu-Cuvântul şi pe Sfânta Fecioară Maria în ţinutul plin de sfinţenie din Galileea Neamurilor, la Nazaret.
Din Evanghelia după Matei - după episodul cu uciderea pruncilor din ordinul lui Irod cel Mare, pe când cei trei se aflau în Egipt - aflăm că Îngerul Domnului s-a arătat iarăşi în vis Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria: „Ridică-te, ia Pruncul şi pe Maica Sa şi mergi în Ţara lui Israel, căci au murit cei ce căutau viaţa Pruncului” (Matei 2, 19-21).
Locul spre care s-au îndreptat cei trei a fost mai îndepărtat de Ierusalim - centrul vieţii politico-religioase şi administrative; s-au îndreptat spre Nazaret, ca astfel, „să se împlinească ceea ce spuneau profeţii, că Nazarinean Se va chema”, reţinem din relatările aceluiaşi Evanghelist Matei (2,23).
„Nazarinean”, adică „sfinţit”, acesta este unul dintre numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel care a trăit la Nazaret până la vârsta de treizeci de ani, vârsta maturităţii. Veţi afla că la Nazaret, Sfânta Fecioară Maria a spus acel „Fiat”, „Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul Tău, Doamne” (Luca 1, 38).
În vremea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pământul lui Israel - vechiul Canaan (Palestina) - era împărţit în patru provincii şi ştim că era ocupat de Imperiul Roman din anul 67 înainte de Hristos.
Cele patru provincii sunt: Iudeea, provincie sudică din Israel, aflată la sud de râul Iordan, aici trăiau indeosebi iudeii, poporul ales; Samaria, situată la vest de râul Iordan şi locuită de o populaţie amestecată, se întindea până spre Marea Galileii. Pereea, o altă provincie, era la răsărit (dincolo) de Iordan, iar provincia care ne interesează acum pe noi - Galileea - era şi este situată în nordul Ţării Sfinte. Cuprindea Galileea de Nord şi Galileea de Sud, numită şi a neamurilor.
Aici erau mulţi păgâni veniţi din Fenicia, Siria şi Arabia, iar evreii care trăiau aici erau suspectaţi de amestec cu păgânii. De aceea, Natanael (viitorul Apostol Bartolomeu) va întreba în momentul chemării la misiune: „Oare din Nazaret poate fi ceva bun?” (Ioan 1, 46).
Veţi afla că, în spaţiul sfinţit şi sfinţitor al Nazaretului, astăzi locuit de arabi musulmani şi de evrei, cu două milenii în urmă, Sfânta Fecioară Maria primea Bunavestire. Astăzi, Biserica greco-ortodoxă ridicată deasupra Izvorului şi a Fântânei Sfintei Fecioare Mariei din Nazaret dau mărturie despre începutul mântuirii noastre.
Aici, Maica lui Dumnezeu a fost înştiinţată de Îngerul Gavriil cu „Bunavestire” „că a aflat har la Dumnezeu”, că va lua în pântece de la Duhul Sfânt şi va naşte pe Mântuitorul lumii - pe Cel ce avea să devină Izvorul Vieţii.
Maica lui Dumnezeu ne călăuzeşte şi pe noi pe drumul noii vieţi spre acest fluviu Care este Hristos. Sfinţii Părinţi ne învaţă că Maica Domnului a fost primul pământean care şi-a înţeles menirea, care a înţeles că Dumnezeu a ales-o să fie „uşa mântuirii” noastre.
„Da”-ul smerit, rostit de Sfânta Fecioară Maria prin acel „Fiat” „nu este un simplu enunţ, ne spune teologul Paul Evdokimov. Este biruinţa strălucitoare asupra posibilei negaţii, biruinţă adusă în inimă şi Întrupată în lucrarea Mielului răstignit…”
Acel „fiat” al Maicii Domnului a căpătat conotaţii universale, fiindcă Maica lui Dumnezeu este pentru toţi pământenii veşnic rugătoare şi călăuzitoare către Dumnezeu-Cuvântul, Izvorul cu apă vie.
