* O imagine insolită a canalelor de acum 130 de ani * Ciment prost, fundaţie proastă, mizerie refulată în stradă! *
Încet-încet, bătrâna canalizare a oraşului, despre care circulau legende, a fost nu numai descoperită, dar şi… demolată în parte, ca să facă loc canalizării moderne, realizată de municipalitate cu bani din programul ISPA.
Muzeul de Istorie a primit avizul Ministerul Culturii să preleveze din săpăturile de pe strada Traian cărămizi, pentru datare. Vor rămâne neatinse tronsoane din vechea canalizare pe acolo pe unde nu va trece noua conductă.
Suntem oare nişte epigoni faţă de genialii constructori din trecut? Ne chinuim adică azi să stricăm ce-au clădit ei acum peste un veac?
„Ar fi fost frumos ca aceste mistere ale Galaţiului să existe cu adevărat, dar căutând prin hârţoage constatăm că lucrarea a fost de proastă calitate, că nu s-a respectat proiectul”, ne-a relatat profesorul Cristian Căldăraru (FOTO 2), directorul Muzeului de Istorie.
Iniţial, directorul muzeului comparase canalizarea, impresionat, cu canale din Paris sau Viena, dar „săpăturile” în arhive au fost mai spectaculoase decât cele în pământ.
„Mergând pe firul construcţiei acestui sistem de canalizare, am dat peste un raport al primarului Ressu din 1889, pe care aceasta l-a prezentat în 1890. Şi în mandatul său, ca şi în cele ale predecesorilor, a trebuit să se facă mereu ˝reparaţiuni˝, spune el”.
„Şi am rămas surprins să constat ceea ce nici prin gând nu ţi-ar trece, ţinând cont de soliditatea, aşa cum o vedem acum, a acestor canale”.
De la mandat la mandat, se moşteneau aceleaşi deficienţe legate de grave greşeli de construcţie.
„Constructorul nu a respectat proiectul, dar nici proiectul nu a fost întocmit după normele reţelelor de canalizare, ca să permită apelor uzate să curgă către Dunăre. Nu exista panta necesară. Astfel, deseori după 1871, când a început să funcţioneze o parte a reţelei, apa ieşea la suprafaţa străzilor”.
„Era apă de ploaie sau provenită de la acele locuinţe cu unul sau două etaje, care se construiau pe atunci. Tot în acest raport se menţiona faptul că, începând din 1878, în 1880, 1883, 1887, s-au făcut intervenţii asupra structurii de rezistenţă a canalelor”.
„Se spune în raport că s-a descoperit că se folosise ciment prost, fundaţie proastă, armături care nu corespundeau celor din proiect. De aceea, întreaga reţea de canalizare pe care o vedem acum că se decopertează a necesitat o serie de reparaţii”.
„Era menţionat în raportul primarului Ressu că era un pericol permanent pentru îmbolnăviri. Ieşea la suprafaţă atât mirosul îngrozitor din aceste canale, dar de multe ori acestea se înfundau şi mizeria izbucnea pe-afară! Era o nenorocire!”.
„Au încercat de câteva ori să creeze pante pe interior, cel puţin în zona străzii Frumoasei, pe strada Independenţei, astăzi prelungirea Trăian, către Dunăre. Care strângea apele uzate din zona Domnească, Mavramol, Tecuci, Traian, zone fără pantă de scurgere”.
Procese şi amânări de 15 ani
Sistemul de evacuare a apelor uzate ale oraşului a fost proiectat între 1864 şi 1865 şi construit parţial în 1871. Lucrările au trenat, ele fiind reîncepute prin 1880 – 1881. Motivul: lungi procese între constructor şi cei care au concesionat terenul.
Probabil că firma constructoare engleză a impus materialele pe care le-a preferat, cum ar fi cărămida trandafirie de Livorno, din Italia, deşi Galaţiul avea cărămidărie proprie. Să fi fost preferată o cărămidă mai rezistentă ori, ca şi acum, să fi contat comisioanele?
Cărămizile desprinse, cu greu, din vechea construcţie, au ştanţate pe ele numele producătorului italian şi anul de fabricaţie: 1880.
Concluzie: s-au făcut şi în trecut lucruri mari la Galaţi, dar „stilul” nostru nu s-a dezis nici atunci, când la Galaţi s-a construit un fel de… Bechtel subteran, greu de terminat şi cu defecţiuni…
