* La numai 10 ani, băiatul e îndrăgostit de arta origami * Elev al Şcolii 25, are deja performanţe de invidiat: nouă premii I, într-un singur an *
Am stat minute în şir urmărind baletul degetelor la împăturitul hârtiei. Era ca şi cum sufletul băieţelului de numai 10 ani picura prin vârful degetelor direct în coala de hârtie, care se transformă ca prin farmec într-o inimă care bate.
„E primul lucru pe care am învăţat să-l fac din hârtie. Căutam cu totul altceva pe internet. Am văzut filmuleţul şi m-am apucat şi eu de treabă. I-am dăruit mamei inima şi s-a bucurat când a văzut ce am reuşit să fac. Aveam 8 ani atunci”.
„Apoi mi-am dorit să fac alte şi alte modele. Întâi diferite animale, apoi compoziţii mai elaborate. Aş sta ore în şir să împăturesc hârtia sau să învăţ alte modele”, îmi mărturiseşte Dorian Hubati, elev la Şcoala Nr.25.
Origami o artă care înalţă spiritul
Mama sa, Laura Hubati, îmi spune că, de când a descoperit că poate învăţa origami de pe internet, doar cu aşa ceva şi-a ocupat timpul liber.
Îl urmăresc cum împătureşte hârtia, cu religiozitate parcă, aproape fără s-o privească, simţind formele cu degetele. Un adevărat ritual de trezire la viaţă a sufletului hârtiei, îngemănat cu sufletul micului artist.
Când lucrează pare să împrumute ceva din liniştea şi seninătatea japonezilor, cei pentru care origami nu era doar un simplu meşteşug, ci o artă menită să te înalţe spiritual.
Japonezii au folosit origami nu numai pentru decorarea caselor, ci şi ca obiecte de cult în unele religii.
Origami a fost o perioadă disciplină obligatorie de studiu în şcoli, de la vârste foarte fragede, considerându-se că stimulează gândirea şi fantezia, dezvoltă simţul tactil, adânceşte intuiţia despre forma esenţială conţinută într-un obiect, obiectele fiind simplificate până la câteva trăsături definitorii.
9 premii I în jumătate de an
Talentul, priceperea şi îndemânarea lui Dorian au avut norocul să se nască pe un teren prielnic. Familia a făcut tot posibilul să-i înţeleagă, să-i dezvolte şi să-i valorifice pasiunea, astfel încât copilul să fie mândru de creaţiile sale.
„Astă-vară, i-am trimis primele lucrări la un concurs organizat de Cercul de Origami «Cocorul» din Oneşti. Spre surprinderea noastră a luat locul I. Apoi au urmat alte concursuri, la Timişoara, Iaşi, Mărăşeşti, Breaza, Iaşi, Bistriţa. Chiar şi în Polonia. În mai puţin de jumătate de an s-au adunat 9 premii I, un premiu al II-lea şi mai multe premii speciale”, ne povesteşte mama copilului, entuziasmată de succesul acestuia.
Singurul copil invitat la o expoziţie naţională
Dorian este cel mai mic membru al Forumului Român de Origami. Nici nu-mi trecea prin gând că există aşa ceva la noi în ţară.
Dorian a corespondat pe internet cu origamişti de marcă, le-a trimis fotografii cu lucrările sale şi a avut plăcuta surpriză să fie invitat la o expoziţie naţională de gen, organizată la Teatrul „Ţăndărică” din Bucureşti, de fondatoarea Forumului Român de Origami, Adina Păun.
A fost singurul copil care a avut lucrări la evenimentul respectiv. A mai avut expoziţii şi la Şcoala Nr. 25, iar în clasă, învăţătoarea Simona Zăpor i-a amenajat un colţişor cu lucrări numai ale lui.
În toamnă, a participat şi la o expoziţie la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii, unde a organizat şi un atelier în care toţi cei care şi-au dorit să înveţe să plieze hârtia l-au luat cu asalt: „A fost obositor, dar plăcut. Au venit şi oameni mari să-i învăţ, şi un african”, îmi spune Dorian cu mândrie.
Deşi e încă mic, ştie că nu vrea să facă o carieră doar din arta plierii hârtiilor. Se gândeşte să devină pilot sau astronaut, spaţiul şi navetele spaţiale fiind o altă pasiune a sa, pe care şi-o manifestă deocamdată doar citind.
La plecare mi-a dăruit lucrările pe care le-a executat în timpul discuţiei noastre: inimioara, o broscuţă, un păianjen, o pisică, dar şi un peştişor făcut din module.
Le păstrez şi acum pe birou, pentru că nu sunt simple figurine de hârtie. Îmi amintesc permanent de magia din care au fost născute.
