Chiar dacă este vorba de un semn grafic reprezentat printr-o simplă liniuţă, cratima reuşeşte să le dea mari bătăi de cap multor vorbitori de limbă română. Culmea, regula după care trebuie folosită cratima este una cât se poate de clară. De la teorie la practică este însă cale lungă…
Folosirea incorectă a cratimei sau lipsa sa este una dintre greşelile ortografice cel mai des întâlnite. Este şi o greşeală gravă, deoarece trădează lipsa cunoştinţelor elementare de limba română. Cu toate acestea, se întâmplă adesea să vedem oameni cu studii superioare, unii dintre ei chiar cu diplome umaniste, folosind greşit cratima. Pe internet sau la televizor, greşeala este pretutindeni întâlnită. Nu de puţine ori am întâlnit, spre exemplu, varianta "întro zi". Într-un articol publicat de Wikipedia, este dat şi exemplul invers, de folosire şi atunci când nu este necesar a cratimei. Întâlnim astfel o formulare de genul "da-ţi două-trei rânduri înapoi".
De asemenea, foarte frecvente sunt şi cazurile în care cratima lipseşte din cuvintele compuse: avem astfel "sud coreean" în loc de "sud-coreean" sau "prim ministru" în loc de "prim-ministru".
Iată însă şi regula după care trebuie folosită cratima. Norma spune că trebuie să utilizăm cratima în momentul în care cuvintele (elementele) pe care acest semn grafic le leagă au înţeles sau sens de sine stătător. Pe blogul diacritica.wordpress.com, autoarea dă câteva exemple edificatoare în acest sens. "Adică scriem „îmi”, într-un cuvânt, nu „î-mi”, cu cratimă, pentru că î-, de unul singur, nu înseamnă nimic. Scriem „vreo”, „vreun”, nu „vre-o”, „vre-un”, pentru că „vre-”, de unul singur, nu înseamnă nimic. Scriem „l-a” atunci când „l-” înseamnă „pe el”. Scriem „vino”, într-un cuvânt, nu „vin-o”, pentru că nu poţi s-o vii pe ea. Scriem „trimite-ţi” atunci când „-ţi” înseamnă „ţie”, „al tău”: „Trimite-ţi copiii la şcoală.” Copiii tăi, adică. „Trimte-ţi o scrisoare”. Tu, ţie, în caz că duci lipsă. Scriem „trimiteți” atunci când se referă la „voi”, „dumneavoastră”: „Vă rog să-i trimiteți o scrisoare lui Pătrățel”. Că se simte singur. Și tot așa…", scrie pe blogul amintit.
Cuvântul săptămânii
În DEX, cuvântul „generozitate” este definit drept un substantiv feminin care înseamnă „calitatea omului generos; mărinimie, dărnicie, munificenţă”. Termenul din limba română provine din franţuzescul „générosité”. Mulţi specialişti sunt de părere că generozitatea este o valoare a caracterului uman. Cu alte cuvinte, învăţăm să fim generoşi, nu ne naştem generoşi, deoarece caracterul este dobândit, nu înnăscut, aşa cum este temperamentul.
Într-un articol de pe Forbes România, autoarea spune că „sunt numeroase studii care au pus în evidenţă impactul comportamentelor de generozitate asupra sănătăţii noastre mentale şi fizice; cei mai mulţi dintre noi ne simţim bine atunci când dăruim; în acele momente, creierul transmite neurotransmiţători direct implicaţi în experimentarea emoţiilor de bucurie, mulţumire, satisfacţie, recunoştinţă; este diminuat nivelul de cortizol (hormonul stresului), cu impact direct asupra sistemului nostru imunitar; scade nivelul de intensitate al simptomelor depresive și se reduce riscul izolării sociale, mai ales atunci când generozitatea ia forma voluntariatului sau contribuției la viața comunității. Deci iată cum, alegând să trăim sub semnul generozității, aducem în viața noastră sănătate și longevitate", se arată pe forbes.ro.
