POEM de PLIMBARE printre VII [despre HRANĂ]

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

şi tot mănânc şi tot mănânc ETERNITATE -

plătesc tribut - cu viaţa - cestei lăcomii -

şi uite-aşa mă-ndepărtez de PRIMA moarte

şi merg spre-a DOUA - să mă satur - printre VII !!!

nu mă opresc, nu vreau să supăr depărtarea,

doar şchiopătez şi mă întreb din când în când:

dacă iau PRIMA şi o scad din URMĂTOAREA,

nu îmi dă REST această viaţă de PĂMÂNT ???

or, dac-o iau şi o adaug la cealaltă,

ce-mi dă? nu-mi dă ce n-am mâncat, însă mănânc ???

şi viaţa nu-i cumva un fel de HRANĂ CALDĂ

pentru cea care n-are nalt şi nici adânc ???

şi moartea nu-i cumva un fel de HRANĂ RECE

pentru-acest REST mărunt de/mers nimic(ă)ieri ???

deşertul nu-i deşertăciunii SCLAV şi REGE

când ea-i REGINĂ peste MÂINE minus IERI ???

şi uite-aşa se tot mănâncă între ele -

eu le înghit pe amândouă, sunt atent

să nu fac dâră, s/fărmături, gunoi, surcele:

SĂ NU-I FIU VIEŢII ŞI NICI MORŢII REPETENT !!!

(Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou")

Citit 7826 ori Ultima modificare Duminică, 13 Septembrie 2020 22:31

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.