Cine nu a văzut celebrele filme din ciclul “Fălci” are acum un nou motiv să o facă, privindu-i pe protagonişti cu alţi ochi. Potrivit The Guardian, cercetătorii au descoperit că unii rechini pot fi prietenoşi.
Rechinii-taur (Carcharhinus leucas) sunt prădători apex (din vârful lanţului trofic, fără prădători naturali) care pot ajunge la o lungime de 3,5 metri şi o greutate de peste 200 de kg. În ciuda dimensiunilor impresionante, se pare însă că aceşti rechini sunt capabili să formeze relaţii care pot fi definite drept prietenii.
Un studiu publicat recent din Fiji arată că unii dintre rechinii-taur pot dezvolta preferințe pentru anumiți indivizi, căutând să petreacă timp cu aceştia și evitând compania celorlalți. Evident, indivizii cu pricina sunt tot rechini, aşa că nu vă grăbiţi să luaţi bilete de avion cu destinaţia Fiji pentru a înota cu rechinii aşa cum aţi face-o cu delfinii.
Preferinţe de asociere
Cercetătorii au studiat date colectate de la peste 3.000 de scufundări în Rezervația Recifului Rechinilor (SRMR) din Fiji, una dintre cele mai căutate destinații din lume pentru scufundări. Scufundările au avut loc în decurs de 13 ani și au observat comportamentul a 91 de rechini individuali, care au putut fi determinaţi şi diferenţiaţi în mod cert de ceilalţi prin trăsături fizice externe, fie cicatrici, fie lipsa sau deformarea anumitor înotătoare.
Prin intermediul unor strategii specifice, cercetătorii au analizat modul în care se asociază rechinii, determinând că anumite tipare de asociere ale peştilor uriaşi puteau fi explicate prin alți factori, nu doar prin pură coincidență.
Oamenii de ştiinţă au descoperit dovezi categorice ale unor asocieri pe termen lung. „Indivizii au preferat relații de lungă durată cu unii rechini, iar pe alții i-au evitat”, a spus dr. Jurg Brunnschweiler, cercetător independent din Elveția, care a conceput studiul, potrivit The Guardian.
Datele au fost colectate cu ajutorul unor momeli introduse în ocean de companiile de scufundări pentru a atrage rechinii la locurile de scufundări, prezenţa lor acolo nefiind, în consecinţă, complet naturală. „Prezența rechinilor la SRMR a fost determinată de agregarea spațială cauzată de hrănire, așa că trebuie să avem grijă atunci când interpretăm rezultatele”, a precizat Brunnschweiler.
Nu se ştie dacă rechinii apar împreună la locul de scufundări pentru că „se plac, trăiesc în vecinătate sau împart trăsături de caracter, precum curiozitate și curaj”.
Studiul reprezintă un punct de pornire solid pentru cercetările viitoare, crede Brunnschweiler.
„Studiile viitoare vor trebui să identifice trăsături de personalitate, să determine cum ar putea acesta să influențeze formarea grupurilor, să construiască ierarhia rechinilor-taur și să determine stabilitatea pozițiilor ocupate în acea ierarhie”, a adăugat cercetătorul.
Cum se orientează rechinii pe distanţe lungi
Acest aspect surprinzător despre comportamentul rechinilor nu este unicul descoperit în ultima perioadă. Cunoscuți pentru migrația lor pe distanțe lungi, de mii de kilometri, nu se ştia foarte clar cum se orientează aceştia pe timpul deplasării. Recent, oamenii de ştiinţă au făcut un experiment care a oferit nişte indicii în acest sens.
Cunoscut fiind faptul că rechinii sunt sensibili la câmpuri electromagnetice, 20 de rechini-cu-cap-de-lopată juvenili (Sphyrna tiburo) au fost capturați în sălbăticie și așezați individual în piscine circulare, înconjurate de repere magnetice.
Reperele magnetice din jurul piscinelor au fost activate și apoi modificate pentru a se vedea dacă afectează direcția de înot a rechinilor. Într-adevăr, rechinii-cu-cap-de-lopată au părut să folosească câmpurile magnetice pentru a stabili în ce direcție se afla casa lor.
„A rămas nerezolvat misterul modului în care rechinii reușesc să se deplaseze cu succes în timpul migrației spre anumite ținte. Aceste cercetări susțin teoria că rechinii folosesc câmpul magnetic al Pământului pentru a-și găsi direcția. Este GPS-ul naturii”, a explicat Bryan Keller, oceanograf la Universitatea de Stat din Florida, SUA.
În tancurile cu apă, rechinii-cu-cap-de-lopată au fost expuși la câmpuri magnetice care au reprodus direcțiile dinspre sud și nord. În configurația pentru sud, rechinii au părut să dorească să se deplaseze spre nord.
În situaţia în care câmpul magnetic din tancul cu apă a coincis cu cel din locul unde fuseseră prinși rechinii, aceștia nu au ales o anumită direcţie. Nu s-a înregistrat nicio diferență sesizabilă când rechinii au fost expuși la configurația pentru nord.
Potrivit cercetătorilor, asta s-a întâmplat fiindcă rechinii nu fuseseră niciodată la o configurație ca asta. Cu alte cuvinte, rechinii îşi amintesc unde au călătorit, nereacţionând la orice câmp magnetic de oriunde de pe Terra.
„Cât de grozav este că un rechin poate înota 20.000 kilometri dus-întors într-un ocean tridimensional și să ajungă înapoi în același loc. Este cu adevărat uimitor. Într-o lume în care oamenii folosesc GPS pentru a se deplasa aproape oriunde, abilitatea rechinilor este cu adevărat remarcabilă”, a mai spus Keller.
