‘’Este obositor să fii frumoasă zi de zi’’, mi-a spus o prietenă. ‘’Devine frustrant ca cei din jur să îți spună mereu că ești frumoasă, ca și cum doar atât ai avea de oferit’’, mi-a explicat ea. Atunci mi-a apărut următoarea dilemă, dorința de a arăta lumii că ești mai mult decât o femeie frumoasă merită să te determine să îți neglijezi aspectul exterior?
Am multe prietene frumoase care se ascund și nu doresc să se pună în valoare. Am cunoscut domnișoare care nu doreau să fie remarcate, pentru a nu deveni o țintă a răutăților și a comentariilor. De unde vine teama de a fi frumoasă, de a fi remarcată și apreciată?
Potrivit specialiștilor, complexul „rățușca cea urâtă” de obicei apare la vârsta de 12-16 ani, își are rădăcinile încă din fragedă copilărie, sub influența mediului. Cineva poate a avut o bunică prea critică, care mereu îi arăta defectele înfățișării, sub pretextul că spune adevărul, altcineva poate a avut părinți prea exigenți, care mereu l-au comparat cu colegii. Altă persoană s-ar putea să fi avut colegi agresivi, care au batjocorit-o, motivele ar putea alcătui o listă întreagă. Mai trist este că, atunci când faci complimente unei persoane complexate, ea are impresia că ești ironic și îți răspunde cu răceala. Indiferent de ce i-ai spune, nu ai cum să o faci să se simtă bine, pentru că ea are o imagine deformată în minte. Paradoxal, dar o mare parte dintre aceste femei nu ar avea de ce să își facă probleme în ceea ce privește frumusețea trupului și a chipului.
Mi-aș dori din tot sufletul ca fiecare fată/femeie să se aprecieze după justa valoare. Frumusețea înseamnă să te simți confortabil în propria piele, să te cunoști, să te accepți și să te iubești.
