După câteva decenii de lucru, Ergica Gâlcă ar putea face un mileu cu ochii închişi. Nu se lasă intimidată de modelele complicate şi nici de durata realizării lor, căci experienţa şi programul lejer, de pensionar, o îndeamnă să împletească ziua întreagă. Face mileuri, şerveţele şi feţe de masă, însă nu cu ajutorul obişnuitului croşet, ci după modele deosebite, pentru andrele.
Cititoare fidelă a ziarului nostru, Ergica Gâlcă are 79 de ani şi a venit la redacţie cu rugămintea de a scrie câteva rânduri nu atât despre munca ei de o viaţă, cât despre cartea care i-a fost profesor.
Pensionara povesteşte că a cumpărat în urmă cu 50 de ani volumul „Împletiri cu andrele” al Elisabetei Iosivoni, autoare care a scris despre mai toate genurile lucrului de mână.
Cartea publicată în 1965 la Editura Tehnică explică fiecare model de la primul pas - cel al alegerii firului de aţă - şi până la ultimul - spălarea, apretarea şi întreţinerea împletiturilor.
„Cartea este plină de desene frumoase, care m-au tentat, dar pe care nu pot să le lucrez decât cu diagrama în faţă. După ce le-am făcut pe toate, am luat fragmente de la diferite modele şi am creat eu singură altele. Ar fi păcat să se piardă”, spune cu nostalgie doamna Ergi.
La prima vedere este greu de apreciat diferenţa între un mileu lucrat cu croşetul şi altul lucrat cu andrele, mai ales pentru un ochi neavizat. Cert este că ambele tehnici sunt pe cale de dispariţie şi că bunicile şi-ar dori nespus de mult ca vreo nepoată să le moştenească pasiunea.
Ergica Gâlcă crede că o soluţie ar putea fi reeditarea acestor volume care se mai găsesc doar pe alocuri, prin biblioteci sau anticariate.
Pensionara gălăţeană a locuit timp de doi ani la Sydney, în Australia, împreună cu fiica stabilită acolo. Desigur, şi-a luat cu ea andrelele şi cartea de care nu s-ar lipsi niciodată.
Mileurile şi feţele de masă pe care le-a lucrat pe celălalt continent au reuşit să-i impresioneze pe străinii care nu mai văzuseră aşa ceva vreodată.
”O grecoaică s-a îndrăgostit de lucrul meu si spunea că este filigran. Mi-a dat 70 de dolari pentru o faţă de masă. O alta am lucrat-o pentru biserica românească de la Sydney, singurul loc unde mi-am găsit liniştea cât am fost plecată”, îşi aminteşte împătimita împletiturilor din macrame.
Cartea cu pagini îngălbenite de trecerea timpului este într-adevăr un manual uşor de parcurs. Autoarea explică atât de limpede fiecare punct încât oricine s-ar încumeta să pună mâna pe o pereche de andrele şi să împletească.
Rămâne discutabilă problema timpului liber, atât de restrictiv cu noi. Şi, bineînţeles, cea a modernului care aproape că a eliminat mileurile din locuinţe.
Vechea modă se va întoarce, este convinsă Ergica Gâlcă, iar oamenii vor răscoli după vechile obiceiuri care acum sunt date uitării. Cine o poate contrazice?
