Vă e foame? Ce ziceţi de un prânz uşor cu mămăliguţă aburindă asortată cu brânză proaspătă şi smântână untoasă de ţi se topeşte singură în gură? Sau preferaţi mai bine o ciorbă rădăuţeană să stea mâţa în coadă de poftă? Vineee!
Poate vă face cu ochiul o tochitură moldovenească „pomana porcului”? Să moară colesterolul de poftă! Faceţi loc, faceţi loc şi pentru o porţie de papanaşi delicioşi cu sos de smântână şi dulceaţă de afine.
Plăcintă cu brânză şi stafide ori nişte clătite boiereşti doriţi? Fie, clătite domneşti şi un vinişor cum îi plăcea lui Ştefan Vodă vin să vă răsfeţe gusturile alese. Ei cum unde? La Târgu Neamţ, păi unde puteţi savura mai bine asemenea meniu voievodal?
Dacă tot mă citiţi, vă spun şi unde să le luaţi pe toate! La poalele Cetăţii Neamţului sunt nişte lăcaşuri de ostoire a drumeţului rupt de foame şi mort de poftă, cam scumpuţe ele, dar o dată sunteţi în concediu! S-aveţi poftă!
Ţineţi seama, însă, că moldovenii îs oameni generoşi, şi porţiile lor pe măsură. Aşa că luaţi din toate câte vă pofteşte inima şi stomacul şi împărţiţi cu restul familiei ca la restaurantele chinezeşti. Nu se supără nimeni, şi în acest fel n-o să vă simţiţi ca după un ospăţ pantagruelic.
Acu’, dacă tot v-aţi pus burta la cale, e timpul să ardeţi caloriile. Până sus la cetate pas alergător marş! Sus adidasul, că vă stă norocul!
Cetatea Neamţului
Nu vă amăgiţi cu gândul că se vede la fel de bine Cetatea Neamţului şi de jos! E drept, ridicată pe o stâncă din sudul culmii Pleşului, în timpul domniei lui Petru I Muşat, refăcută şi amplificată de Ştefan cel Mare, se zăreşte aproape din orice loc al liniştitului târg.
Ştiu, ştiu că nu-i simplu să urci pieptiş drumul umbros până sus la Cetate şi că biletul costă vreo 10 lei de persoană, dar merită să vezi imensa fortăreaţă care a rezistat ungurilor, turcilor, a fost apărată eroic, şi cucerită după patru zile de asediu de „polecii” în frunte cu regele Sobieski.
Dacă tot a tocit copilul comentariul de la “Sobieski şi românii”, măcar să vadă şi el pentru ce atâta tevatură la ora de română! Uite cum steagul UE flutură mândru lângă stema Moldovei de integraţi ce suntem!
Pătrundeţi în fiecare colţişor permis publicului, admiraţi manechinele care încearcă să dea viaţă locului şi urcaţi sus, pentru a avea la picioare o privelişte cum nu mai e alta.
Cum? Deţinutul înlănţuit din temniţa aceea îngrozitoare şi rece nu, nu e un bugetar de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Dar ar putea fi unul din vremea noastră... Mai multe despre Cetate nu vă spun, merită să descoperiţi dumneavoastră.
După istorie, un pic de literatură
Coborâţi de la Cetate, aşa-i că la vale merge mai uşor? Şi ţineţi drumul până la Casa Veronicăi Micle. Căsuţa modestă, cu cerdac de lemn, văruită în alb pur, ar trece neobservată dacă bustul poetei n-ar atrage atenţia cu frumuseţea neobişnuită. Un popas în discretul muzeu e binevenit.
Apoi, ţineţi drumul tot înainte, cum vă îndrumă orice localnic şi opriţi la la Humuleşti, ca să pătrundeţi în leagănul „Amintirilor din copilărie”, Casa Memorială Ion Creangă. Gard în gard cu ea este „Creangă Land”, parcul tematic dedicat marelui scriitor.
Despre acestea şi despre ce mai puteţi vizita la Neamţ: Mănăstirea Neamţ, Casa de vacanţă a lui Sadoveanu, Muzeul “Nicolae Popa” şi atâtea altele, citiţi în pagina de „Itinerarii” din suplimentul de sâmbătă al „Vieţii libere”.
Şi să nu uit, aşa-i că de atâta turism vi s-a făcut foame? Lăsaţi meniul moldovenesc, că îngraşă! Ce ziceţi de-o pizza? Fără tăgadă, cea mai bună pizza din Târgu Neamţ s-ar putea să fie şi cea mai bună pe care aţi mâncat-o până acum! Garantat sută la sută!
