Așezat în partea de sud a colinelor Tutovei, la un nod de rute comerciale importante, Tecuciul a fost multă vreme capitală de județ, până la înființarea noilor județe de către administrația comunistă. Județul Tecuci avea, prin anii '30 ai secolului trecut, peste 150.000 de locuitori.
Poziția sa, la răscruce de drumuri, a determinat apariția unei vetre de localitate încă de pe vremea geto-dacilor, care s-a dezvoltat ulterior în perioada daco-romană.
Un hrisov vechi, aflat printre documentele colecționate de Dimitrie Cantemir, a fost publicat de către Bogdan Petriceicu Hasdeu. "Diploma bârlădeană", așa cum a fost denumit documentul, era datată 20 mai 1134 și fusese emisă de domnul Bârladului, Ivanco Rostislavovici, și excepta de la taxe vamale mărfurile care tranzitau Tecuciul. Ulterior, documentul a fost considerat o "făcătură" a lui Hasdeu.
Prima atestare documentară reală în care apare denumirea orașului Tecuci este o scrisoare, din 1 septembrie 1435, care este adresată regelui Poloniei, Vladislav al III-lea, și înștiința că Iliaș Voievod s-a împăcat cu fratele său Ștefan (cei doi au domnit împreună), cedându-i, printre altele, și orașul Tecuci.
Cât privește originea toponimului, există două variante: lingvistul Alexandru Philippide considera că numele vine din rădăcini pecenego-cumane - "tehek-uciu", care înseamnă "capătul" sau "marginea țării"; în cea de-a doua variantă, propusă de lingvistul Iorgu Iordan, numele are o etimologie slavă, derivând dintr-un verb care înseamnă "a curge". Numele s-a dat mai întâi pârâului Tecuci, iar apoi târgului și ținutului.
În anii 1916-1917, populația orașului s-a dublat, aici găsindu-și adăpostul românii refugiați din Muntenia și Oltenia, regiuni aflate sub ocupație străină. De la Tecuci s-a dirijat ofensiva victorioasă de la Mărășești, ce avea să conducă la înfrângerea forțelor germane. Probabil că tot din cauza statutului său de nod de transporturi, în oraș au funcționat mai multe unități militare, dintre care una de aviație - elicoptere.
Tecuciul este și acum același important nod rutier, la care se adăugă căi ferate spre cele patru puncte cardinale.
Orașul are cămin cultural, bibliotecă și muzeu încă de la mijlocul anilor '30 ai secolului al XX-lea.
Municipiul este una dintre puținele localități din țară unde funcționează o stație meteorologică care are înregistrări de peste o sută de ani (din 1896).
Printre personalitățile tecucene se numără Calistrat Hogaș, Costache Conachi, Eremia Grigorescu, Dimitrie Anghel, Hortensia Papadat Bengescu, Ștefan Petică, Vasile Pârvan, Tudor Pamfile, Iorgu Iordan sau Mioara Velicu.
