Inginerul Ion S. Antoniu s-a născut pe 27 august 1905, în oraşul Roman, din județul Neamț.
A absolvit cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, apoi, în 1928, Școala Politehnică din București, secția Electromecanică. Și-a continuat specializarea în Franța, la Școala Superioară de Electricitate din Paris, în 1929. În 1948 și-a susținut teza de doctorat la Școala Politehnică din București.
Și-a început activitatea la Serviciul Tehnic din cadrul Ministerului Apărării, apoi a fost încadrat la Societatea de Gaz și Electricitate din București, unde a lucrat din 1930 până în 1947, iar apoi a activat în cadrul unor întreprinderi metalurgice. Activitatea sa s-a îndreptat în principal spre domenii precum: electricitate și electrotehnică, măsurători electrice și încercări, producerea, distribuția și utilizarea energiei electrice, matematici pure ș.a.
Dintre lucrările elaborate, amintim: ”Instrumente de măsură electrice industriale în exploatările de electricitate”, ”Introducere în aplicarea circuitului matriceal la studiul circuitelor electrice”, ”Chestiuni speciale de electrotehnică”, ”Bazele electrotehnicii” etc.
Concepțiile sale s-au materializat în realizarea unor noi tipuri de instrumente de măsurare: PQD-metrul, aparat care măsoară puterile active, reactive și deformante. În colaborare cu Mihai Leon, a realizat un aparat pentru măsurarea puterilor activă, reactivă și deformantă într-un regim deformat - medaliat cu aur, în 1969, la Expoziția Internațională de la Nurnberg și brevetat apoi în România, SUA, Marea Britanie, Elveția și Franța.
S-a stins din viață la București, pe 10 martie 1987.
