Eugen Jebeleanu s-a născut în localitatea Câmpina, județul Prahova, pe data de 24 aprilie 1911. A urmat cursurile la Liceul ”Andrei Șaguna” din Brașov, și pe cele ale Facultății de Drept din București, între anii 1930-1933.
Eugen Jebeleanu a debutat cu poezie, în anul 1927, în coloanele revistei ”Viața literară”. A lucrat în redacțiile publicațiilor ”Adevărul”, ”Cuvântul liber”, ”România liberă”.
Editorial, Eugen Jebeleanu a debutat în anul 1929, semnând volumul de versuri intitulat ”Schituri cu soare”. Au urmat, printre altele, alte volume precum ”Inimi sub săbii”, pentru care a primit Premiul Fundațiilor Regale, ”Scutul păcii”, ”Poemele de pace și de luptă”, ”Cântecele pădurii tinere”, ”Surâsul Hiroșimei” etc.
Un volum aparte îl reprezintă ”Elegie pentru floarea secerată”, inspirat de stingerea din viață a soției sale, graficiana Florica Codrescu, unde însă ”durerea personală este cea care-i dirijează către meditații fundamentale”.
Eugen Jebeleanu a fost onorat cu Premiul ”Etna Taormina” din Italia și cu Premiul ”Herder” în 1971 și 1973.
S-a stins din viață în București, la 21 august 1991.
