Filozof, istoric și economist, adept al empirismului, David Hume s-a născut pe 7 mai 1711, la Edinburgh, fiind al doilea fiu al unei familii din mica nobilime scoțiană.
Considerat "unul dintre reprezentanții cei mai de seamă ai iluminismului scoțian", David Hume a criticat dogmatismul metafizic și religios, devenind celebru pentru modul curajos în care a abordat o serie de subiecte filosofice, cum ar fi cauzalitatea, identitatea personală sau originea vremii. A respins și ridiculizat valoarea ideilor abstracte, a ideilor ce nu vin din realitate, din experiență.
În 1723, după studiile făcute acasă, a intrat la Universitatea Edinburgh, unde a studiat Dreptul, dar trei ani mai târziu s-a îndreptat către un studiu independent prin lectură. În 1734, a vizitat Franța, unde a lucrat în următorii trei ani la un "Tratat asupra naturii umane". Primele două volume ale tratatului au fost publicate anonim în ianuarie 1739, iar cel de-al treilea, în 1740. În 1741, a publicat primul volum din "Eseuri", iar un an mai târziu a tipărit cea de-a doua ediție și cel de-al doilea volum. În 1748, a publicat "Philosophical Essay Concerning the Human Understanding". În 1758, a terminat lucrarea "History of Great Britain" și a publicat "Four Dissertations: The Natural History of Religion, of the Tragedy, of the Standard of Taste".
În 1769, s-a stabilit la Edinburgh și a renunțat la carieră, pentru a susține scriitori tineri, precum Thomas Blackwell, Tobias Smollett și Jean Jacques Rousseau.
A decedat la 25 august 1776.
