Henrik Ibsen s-a născut pe data de 20 martie 1928, în Skien, un orășel de pe coasta sudică a Norvegiei. După ce a urmat cursurile liceului din Skien, în anul 1844, s-a mutat la Grimstad, un orășel din sud, unde a rămas timp de șase ani, ca practicant la o farmacie.
Ibsen a scris versuri romantice, nuvele și prima piesă de teatru intitulată ”Catilina”, puternic influențată de dramele lui Schiller. A reușit să publice piesa ”Catilina”, dar teatrul din Christiania a refuzat să o pună în scenă.
A izbutit, însă, cu piesa ”Movila războinicului”. Prima mare recunoaștere a lui Ibsen a constituit-o, în anul 1856, piesa ”Sărbătoare la Solhaug”, urmată de ”Pretendenții la coroană” – în 1864, piesă istorică cu acțiunea în secolul al XIII-lea, pe scena Teatrului Mare din Oslo. Tot în 1864 a obținut o bursă de stat în Italia. Aici a publicat, în anul 1865, poemul dramatic în cinci acte, ”Brand”, iar în 1867, cel de-al doilea poem dramatic ”Peer Gynt”, care a fost reprezentat, un an mai târziu, la Stockholm, cu care a obținut un mare succes. În anii care au urmat, a publicat piesele de teatru: ”Stâlpii societății”, ”O casă de păpuși”, ” Comedia iubirii” – în versuri –, ”Femeia mării” etc.
Ultima piesă a apărut în anul 1900, cu titlul ”Când noi, morții, vom învia”.
A decedat pe 23 mai 1906, la Oslo, fiind înmormântat cu funeralii naționale.
