Politicianul francez Edouard Daladier s-a născut pe 18 iunie 1884, în localitatea Carpentras, fiind fiul unui brutar.
A devenit profesor de istorie la Nîmes, în 1909, iar în 1911,a fost ales primar în Carpentras. A revenit din Primul Război Mondial cu gradul de locotenent, fiind decorat cu Legiunea de Onoare.
A fost ales deputat al Partidului Radical între 1919 și 1940. A fost președinte al partidului din 1927 până în 1930 și apoi din 1936 până în 1938.
A deținut de trei ori funcția de premier al Franței în perioada 1933-1934. Timp de doi ani, 1936-1938, a fost ministru de Război. În aprilie 1938, a fost numit din nou prim-ministru şi a semnat, pe 29 septembrie 1938, acordul de la Munchen, alături de Neville Chamberlain, Benito Mussolini și Adolf Hitler, primul pas în dezmembrarea Cehoslovaciei. În momentul invadării Poloniei de către trupele Wehrmachtului, pe 3 septembrie 1939, a declarat război Germaniei, alături de Marea Britanie, încercând să își respecte angajamentele față de Polonia.
În martie 1940, a fugit în Maroc, dar a fost arestat și acuzat de trădare față de țară de către guvernul de la Vichy. A fost judecat în 1942 și deportat pentru trei ani (1942-1945) în Germania.
Întors în Franța, după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Daladier a fost ales deputat din partea Partidului Radical, funcție pe care a exercitat-o în anii 1946-1958. În această perioadă, s-a manifestat vehement împotriva intervenției militare franceze în Indochina și a fost un adversar fervent al politicii lui Charles de Gaulle.
A decedat pe 10 octombrie 1970, la Paris, la vârsta de 86 de ani.
