Ioan este un nume iudaic - Iohanan fiind prescurtarea din Iehohanan și înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit"
Noul Testament nu oferă mai niciodată date exacte despre evenimentele descrise. Știm doar că Ioan s-a născut cu șase luni mai devreme decât Hristos și că nașterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil. Tatăl lui Ioan, preotul Zaharia, pentru că nu a crezut în vestea dată de înger, va rămâne mut până la botezarea pruncului.
Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci și acela de a-L descoperi lumii ca Mesia și Fiu al lui Dumnezeu. Mesajul principal pe care îl transmitea Sfântul Ioan era "Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor!". Cei care renunțau la păcate erau botezați în Iordan. Sfântul Ioan le atrăgea atenția celor care ascultau cuvântul său că el botează cu apă spre pocăință, dar va veni Mesia care va boteza cu Duh Sfânt, pregătind venirea Mântuitorului.
Despre Ioan se zice că, în timpul când era pustnic, se hrănea cu albine și lăcuste, "considerate a fi curate în Vechiul Testament, semn că Ioan se hrănea doar cu cele plăcute Domnului".
Originea Sânzienelor
Potrivit istoriografului român al religiei, Mircea Eliade, originea Sânzienelor provine din tradiția daco-romană: "Diana Sancta din Sarmizegetusa a devenit Sânziana «San(cta) Diana», figură centrală a folclorului românesc. Continuitatea religioasă și lingvistică a fost asigurată mai ales datorită faptului că procesul de transformare a avut loc într-un mediu popular, adică rural (campestru și silvestru)".
Florilor numite sânziene (culese la solstițiul de vară) li s-au atribuit calităţi mistice, fiind folosite în practicile magice. Cele mai multe superstiţii legate de Sânziene se referă la fertilitate, sănătate şi dragoste. Iar vrăjile de Sânziene se bazează pe această floare magică.
Tradiţia cere ca fetele să culeagă flori de sânziene, din care să împletească cingători şi cununi, care sunt puse apoi la uscat pentru leacuri. După felul cum se usucă sau sunt luate de vânt, cununile vestesc cine se căsătoreşte, cine moare şi cine va avea noroc peste an. Tot de Sânziene se culeg plante de leac şi pentru vrăji, precum şi renumita "iarbă a fiarelor", care poate deschide orice uşă.
Originea ritualului Drăgaica
Drăgaica este un ritual de origine agrară, practicat la 24 iunie, în preajma solstițiului de vară. Ritualul țintește prosperitatea și protecția culturilor, mai ales cele de cereale. Tradiția cere ca nimeni să nu lucreze pentru că această zi este cap de vară, iar Soarele joacă pe cer sau stă în loc la amiază.
Drăgaica se sărbătorește printr-un dans al unui grup de 5-10 fete, dintre care una este aleasă Drăgaică. Ea este îmbrăcată ca o mireasă și împodobită cu spice de grâu, în timp ce fetele celelalte se îmbracă în alb, poartă un văl pe față, în care sunt prinse flori de sânziene, iar în mână țin o coasă. Odată constituit, alaiul Drăgaicei pornește prin sat și pe ogoare. La popasuri, în special la răscruci, fetele se așează în cerc, cântând și executând un dans săltat ale cărui mișcări desenează o cruce.
Se spune că Drăgaica determină fructele să se coacă mai repede, ferindu-le de stricăciuni și putrezire. În unele zone, această sărbătoare are denumirea de Sânziene, dar și mai multe semnificații.
Drăgaica sau Sânziana (Galium verum) înflorește de obicei în perioada ritualului. Dacă florile nu sunt înflorite, este semn rău, înseamnă că oamenii au supărat sânzienele.
