În orice limbă de pe fața Pământului, există un fond de 1-2.000 de cuvinte care definesc națiunea respectivă. Aceste cuvinte redau, cel mai adesea monosilabic, noțiunile principale ale traiului populației respective.
Fondul lexical principal
Indiferent în ce zonă a Balcanilor am merge, în populațiile de origine – hai să-i zicem – traco-dacică ori – hai și-așa – română, poți să înțelegi cuvinte foarte asemănătoare, care să aibă același sens: mamă, tată, frate, fiu, a avea, a fi, pâine, carne, lapte ș.a.m.d.
Acest fond lexical inteligibil pentru toată populația de aceeași limbă, alcătuit din cuvinte mono sau cel mult trisilabice, definește obiectele cele mai uzuale, stările sau acțiunile cele mai importante, locul de desfășurare a acțiunilor, vietăți din jur (animale și plante), culori, grade de rudenie, alimente și băuturi strict necesare, părți ale corpului, calități și defecte, mediu.
Tot din fondul lexical principal fac parte și unele părți de vorbire, precum: pronume, numerale, adverbe, prepoziții, conjuncții, interjecții.
Potrivit academicianului Alexandru Graur (Fondul principal al limbii române, 1957), vocabularul fundamental cuprinde în jur de 1.500 de cuvinte din totalul celor aproximativ 120.000 de cuvinte existente în limba română. Lexicul românesc ar cuprinde 60% cuvinte de origine latină și 40% cuvinte de alte origini.
Împrumuturi
Mari lingviști ai lumii susțin că latina, franceza, engleza, sunt limbi „artificiale”, create de specialiști, în scopul înțelegerii între popoare diferite, dar cu stăpâni unificatori. Limba română este însă aceeași de două milenii.
Româna esențială a trebuit să înglobeze termeni care descriau realități noi, de la șurub la bormașină, de la locomotivă la vapor, de la peșcheș la ciubuc etc.
Fără aceste cuvinte (barbarisme integrate), am fi recurs la formula patentată de stilou a lui Petrache Poenaru „Condeiul portăreț fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală”. Sau cum ar fi sunat oare, fără barbarismele integrate, „Corabie fără pânze, pe motor cu ardere internă, alimentat cu cărbuni, din care ies vapori, care poate pluti la voia căpitanului”, ceea ce înseamnă Vapor?!
Oare de la Râm ne tragem?
Lingviștii sunt de acord, în totalitate, că Maramureșul este depozitarul cel mai important al limbii române pure, antice și autentice. Că elemente primordiale ale limbii noastre se mai găsesc, încă, acolo. Că dacă am tăia orice „input” din limbile moderne, tot am reuși să ne înțelegem, în interiorul și exteriorul Arcului Carpatic, la Sud de Dunăre, la Nord și Est de Tisa, de la Prut la Nipru, de la Dunăre la Adriatică.
Există un număr mic de lingviști care, analizând fondul lexical fundamental al Românei și al Latinei, precum și al altor regiuni în care există elemente de vocabular comune, conchid că Latina s-ar trage de la populația traco-getică. Oare?!
