Cu cât educația sexuală este făcută corect și adaptată vârstei, cu atât viața sexuală începe mai târziu, arată studiile
Cum începi însă să vorbești cu copilul despre educație sexuală? Cum deschizi această discuție și, mai ales, care este vârsta potrivită pentru a o deschide.
Înainte de toate, ”trebuie să conștientizăm faptul că suntem ființe sexuale. Ne naștem cu asta, încă din uter, iar noi, ca adulți, nu putem să împiedicăm partea aceasta, de dezvoltare a sexualității, doar prin faptul că ascundem informația sau că ne este rușine sau că în societate este un tabu”, a explicat Diana Lupu, psihoterapeut.
Informația înseamnă, înainte de toate, prevenție, subliniază psihoterapeutul, care spune că ”pe lângă alte lucruri - boli cu transmitere sexuală, sarcini - cred că un lucru foarte important este, cum îi spun eu, educația relațională, care implică toată partea aceasta. Ea presupune și componenta aceasta a relațiilor - în momentul în care am un adult acasă la mine sau în școala mea, cu care dezvolt o relație de încredere, atunci scade riscul de a mă duce și a căuta informații în locuri nepotrivite.”
”Scopul nostru, ca adulți, nu este doar de a informa, ci și de a corecta informațiile, pentru că ele ajung. Nu am atât de mult control legat de ce vede un adolescent pe TikTok sau pe Instagram, dar putem construi, de-a lungul timpului, această relație de încredere și siguranță în care copilul să vină la noi, să ne povestească aceste lucruri și să avem acces”, adaugă Diana Lupu.
Informația potrivită, în funcție de vârsta copilului
Psihoterapeutul Diana Lupu spune că, înainte de a ne uita la cum construim și care sunt nevoile copilului, este important să cunoaștem etapele de dezvoltare, pentru a oferi acces la informația potrivită.
”Educația sexuală sau orice denumire i-am pune în față vine ca prevenție, iar anumite informații le aducem înainte ca copilul să treacă prin etapa respectivă”, subliniază psihoterapeutul.
Care sunt principalele etape de dezvoltare:
1. Etapa zero - 2 ani - În această etapă copilul este mic, aceasta este o etapă în care copilul nu vorbește, însă are acest limbaj al atașamentului. ”Părintele poate să observe care sunt atingerile care îi plac copilului sau nu, să se stabilească partea de conectare, de limbaj emoțional, de îndeplinire a nevoilor. În această etapă transmitem cum pot să fie relațiile”, explică psihoterapeutul Diana Lupu.
2. Etapa 2 - 4 ani - Vorbim despre copilăria timpurie. ”În etapa aceasta, copilul începe să își dea un pic seama de învelișul pe care îl are, de corp, de faptul că anumite persoane au un înveliș diferit. Și atunci, este foarte important să vorbim și să explicăm în termeni foarte clari, biologici, părțile corpului.”
”Chiar și la întrebarea legată de „de unde vin copiii”, se poate vorbi foarte clar și foarte succint despre spermatozoizi și ovule, nu despre barza care aduce copilul la geam, ci zona de uter. Aici avem gândirea magică. Este o zonă în care, chiar dacă părinților le este teamă să folosească anumite cuvinte, partea foarte bună este că avem acces la tot felul de jocuri, la tot felul de cartoline care să ne ajute un pic”, susține psihoterapeutul.
3. Etapa 5-8 ani - ”Este o etapă foarte importantă, dacă ne uităm pe studii, apropo de abuz sexual, etapa 7-13 ani este una în care copiii sunt foarte vulnerabili pentru abuz sexual. Și atunci, putem începe în etapa 5-8 ani să vorbim despre consimțământ, despre care sunt zonele în care sunt confortabil să fiu atins, în care nu, și despre ce face dacă acest lucru se întâmplă.”
”Este o construcție naturală, în fiecare dintre aceste etape se adaugă în mod natural alte informații care să ajute copilul. Lucrurile acestea înlătură și rușinea. În momentul în care vorbim înlăturăm rușinea, iar mai târziu nu vom vedea un adolescent care nu va merge la medic sau care nici măcar nu va împărtăși părinților anumite lucruri”, explică Diana Lupu.
”Consimțământul este foarte important și, la etapa aceasta de vârstă, pur și simplu zonele în care am voie să fiu atins, în care nu am voie, în care mă simt confortabil, inclusiv partea de menstruație și ejaculare nocturnă, cu zona minimală, pentru vârsta respectivă, și tot ce ține de partea de igienă.”
”Aceasta este și vârsta la care copiii încep să se joace, încep să interacționeze, să își formuleze termenul de reguli. De aceea introducem aici consimțământul. Inclusiv faptul că atunci când spui ”nu”, este nu. Cu toate că și în etapa adolescenței reluăm tema consimțământului, este important ca ea să existe și acum.”
4. Etapa de preadolescență - ”Trecem prin ce schimbări întâlnim la partea aceasta de pubertate. Este o etapă foarte provocatoare, pentru că este normal ca tânărul să aibă schimbări de temperament, de intensitate a emoțiilor. Aici introducem și limbajul emoțional - nu mergem pe „eu știu mai bine”, ci ajutăm copilul să își construiască gândirea critică, îl întrebăm ”dar de ce te-ai gândit așa?”. Întrebări deschise, invitație la dialog, toate acestea fac parte din educația sexuală. Sexul este ultimul lucru care se întâmplă într-o relație”, explică psihoterapeutul Diana Lupu.
”Aici construim o fundație despre cum comunic și cum ajung să fiu într-o relație sănătoasă. Cum ajung să fiu într-o relație în care să îmi cunosc nevoile, să îmi cunosc limitele și să le pot respecta pe ale celuilalt. Și nu doar într-o relație romantică. În relații în general”, este concluzia psihoterapeutului.
3 din 4 români, de acord cu educația sexuală în școli
Peste trei sferturi dintre români (77 la sută) sunt de acord ca educația sanitară și sexuală să fie predată în școli, adecvat fiecărei vârste și ca materie de sine stătătoare, în condițiile în care familia este valoarea principală pe care o împărtășesc.
Este principala concluzie a unui studiu realizat de Cult Market Research, la comanda Societății pentru Educație Contraceptivă și Sexuală (SECS), în cadrul unui proiect susținut de International Planned Parenthood Federation (IPPF), dat publicității anul trecut, în cadrul panelului ”Vorbește-mi despre ce nu se vorbește”, organizat de SECS la Institutul Francez.
Educația despre sexualitate predată la școală reprezintă plasa de siguranță prin care societatea protejează sănătatea și echilibrul copiilor și adolescenților.
(articol realizat din surse online)
