Lucrețiu Pătrășcanu s-a născut pe 4 noiembrie 1900, la Bacău, într-o familie de intelectuali înstăriți. În 1922, a terminat Facultatea de Drept a Universității din București, iar în 1925 și-a luat doctoratul la Leipzig.
Lucrețiu Pătrășcanu a fost atras din adolescență de ideile de extremă stânga. În 1919, s-a înscris în Partidul Socialist Român și a devenit editor al ziarului ”Socialistul”. În 1921 a participat la fondarea Partidului Comunist din România, pe care l-a reprezentat, în 1922, la Moscova, la congresul Cominternului. În 1924, a fost arestat. A intrat în greva foamei și a fost transferat la spitalul Penitenciarului Jilava, fiind eliberat mai târziu.
În 1928, a luat parte la un nou congres al Cominternului, la Harkov. În 1931, a fost ales în Comitetul Central al Partidului Comunist din România, în cadrul unui congres ținut în URSS. A rămas la Moscova până în 1936. În acest timp a avut o intensă activitate publicistică și editorială în principalele oficioase ale formațiunilor de stânga: ”Apărătorul proletar”, ”Cuvântul liber”, ”Deșteptarea”, ”Facla”, ”Flacăra” etc. Pe lângă publicațiile de ordin politic, Lucrețiu Pătrășcanu a scris și o piesă de teatru, denumită ”Puterea și adevărul”, inspirată chiar din viața sa. Opera: ”Studii economice și social-politice”; ”Probleme de bază ale României” (1944); ”Un veac de frământări sociale, 1821-1907” (1945); ”Sub trei dictaturi” (1945); ”Curente și tendințe în filosofia românească” (1946).
În august 1940, Lucrețiu Pătrășcanu a fost arestat și internat în lagărul de la Târgu-Jiu. A fost eliberat după detronarea Regelui Carol al II-lea, dar a fost din nou arestat, în 1941, după rebeliunea legionară. A primit, până în 1943, domiciliu obligatoriu în Poiana Țapului, apoi a reușit să se întoarcă în București.
Lucrețiu Pătrășcanu i-a reprezentat pe comuniști în tratativele dintre PNL și PNȚ care vizau răsturnarea de la putere a lui Ion Antonescu. După lovitura de stat din 23 august 1944, Lucrețiu Pătrășcanu a devenit ministrul Justiției, calitate în care a inițiat procesele de tip stalinist în România. A contribuit activ la acapararea totală a puterii de către comuniști și a participat la înscenările soldate cu arestarea și condamnarea liderilor Opoziției democratice, precum și la alungarea Regelui Mihai I din țară. A intrat în conflict, însă, cu propriii săi colegi de partid.
A fost arestat în 1948 și judecat până în 1954. A fost acuzat că ar fi devenit, încă din perioada interbelică, agent al Siguranței Statului. A fost executat la închisoarea Jilava, la 16/17 aprilie 1954.
