Horaţiu (Quintus Horatius Flaccus), unul dintre cei mai importanți poeți din "perioada de aur" a literaturii romane, s-a născut pe 8 decembrie 65 î.Hr., la Venosa, Italia. Familia sa s-a mutat la Roma, unde Horațiu a avut posibilitatea să obțină o cultură aleasă, frecventând școala de retorică a lui Orbilius. Şi-a continuat studiile la Academia din Atena, ocupându-se în special de filosofie și poezie.
După asasinarea lui Caesar, în anul 44 î.Hr., Horațiu s-a alăturat trupelor republicane și a devenit tribun militar. În bătălia de la Philippi (42 î.Hr.), încheiată cu înfrângerea republicanilor, Horațiu a fugit de pe câmpul de luptă și și-a cumpărat un post de secretar. Primele sale versuri au fost remarcate de Virgiliu, pe atunci "Poeta laureatus" al Romei, care l-a prezintat nobilului și influentului încurajator al artelor Gaius Maecenas, care, în anul 33 î.Hr., i-a dăruit lui Horațiu o proprietate în regiunea munților Sabinici, unde acesta s-a dedicat total creației literare.
În poezie, Horațiu și-a ales ca modele doi autori spirituali sarcastici: de la grecul Arhiloh a împrumutat iambul, iar de la latinul Lucillius, satira. În anul 35 î.Hr., a apărut prima sa carte de satire, formată din zece poeme scrise în hexametru. În anul 30 î.Hr., Horațiu a adunat într-o nouă carte încă opt satire, adăugându-le șaptesprezece creații iambice, denumite epode. Apoi, inspirându-se de la Alceu și Safo, care scriau poezie lirică eolică (adică menită a fi citită cu acompaniament muzical), între anii 30 și 13 î.Hr., Horațiu a compus patru cărți de versuri lirice, așa-numitele ode, ce conțin meditații filozofice în stil epicureic și, parțial, stoic sau în care sunt disecate problemele poeziei. Un loc însemnat îl ocupă scrisoarea către Pisoni despre arta poeziei, care încă din vechime era denumită "știința poeticii".
Împăratul Augustus i-a încredințat lui Horațiu compunerea imnurilor în cinstea Jocurilor Secundare, lucru care i-a adus poetului o faimă pe scară largă, după care acesta s-a întors din nou la lirică.
Creația lui Horațiu, un maestru al versului, creatorul poeziei minții, strălucitoare și armonioasă, este una dintre culmile literaturii latine, pe care el a îmbogățit-o prin noile măsuri ale liricii grecești.
S-a stins din viață pe 27 noiembrie 8 î.Hr., la Roma. A fost înmormântat pe colina Esquillina, alături de Maecenas.
