Tiberiu Brediceanu, compozitor, muzicolog și folclorist, s-a născut pe 2 aprilie 1877, la Lugoj. Primele noțiuni muzicale le-a primit de la mama sa. A studiat la Liceul "Sf. Vasile cel Mare" din Blaj, după care a obținut licența în drept la Budapesta.
În perioada 1890-1914, a activat ca pianist-concertist. A fost director al Operei Române din Cluj-Napoca şi apoi director al Operei Naționale din București. A semnat studii, articole, emisiuni de radio și televiziune, a susținut conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice, fiind membru corespondent al Societății Franceze de Muzicologie și membru corespondent al Academiei Române. În calitate de culegător de folclor a adunat peste 2.000 de melodii populare, fiind distins cu Premiul de Folclor al Societății Compozitorilor Români, Premiul Național pentru Muzică, Ordinul Meritul Cultural și cu titlurile de Maestru Emerit al Artei și cel de Artist al Poporului.
Sunt unanim recunoscute sensibilitatea melodică, emoția și lirismul pieselor pe care Tiberiu Brediceanu le-a adus în atenția publicului: "Cântă puiul cucului", "Spune mândră-adevărat", "Vai, bădiță, dragi n-avem", "Bagă, Doamne, luna-n nor", "Tu te duci, bade, sărace", "S-a dus cucul de p-aici", "Cucule cu peană sură", "Măi bădiță, copil prost", "Eu pe deal, mândra pe vale", "Voinicel cu părul creț", "Foaie verde, foi de nuc", muzică de teatru, corală, simfonică și de cameră.
S-a stins din viață pe 19 decembrie 1968, la București.
