* Vede - orice, oricât, oriunde * „Trăieşte” * Postează fotografii * Comunică intimităţii * Publică opinii * …şi e doar un copil *
Devin copiii mai buni, mai comunicativi, mai deştepţi dacă sunt lăsaţi la nesfârşit cu amicul Internet? Le putem smulge de sub nas tehnologia vitală a acestor zile? Îi lăsăm în neagra neştiinţă sau îi luminăm, ca să fie şi ei ca toţi ceilalţi copiii? …în traducere, vulnerabili, dar trainic informaţi.
Cum am ajuns aici
Părinţi, să nu facem politica struţului. Dacă noi suntem aproape dependenţi de Internet, ce să mai zicem de copiii noştri? Cu ani şi ani în urmă, îi propteam „la bunica”, iar mamaia le citea poveşti până intrau nepoţii la liceu.
A venit apoi vremea televizorului-bonă, cu care copilul creştea şi învăţa duium de înjurături şi atitudini „folositoare” în viaţă.
Şi mai nostim, acum avem interactivitate – încă de mici-mici, copiii pot fi lăsaţi cu laptopul, care le cântă, îi învaţă să deseneze, să coloreze, să vadă pps-uri, să îmbrace păpuşi, să vorbească oricărui străin, să intre pe Facebook, pe site-uri porno şi câte şi mai câte alte activităţi interesante. Pentru că noi suntem ocupaţi.
Fără glumă şi amuzament, considerat aproape vital, Internetul intervine zilnic în viaţa noastră – ÎN SPECIAL în cea a adolescenţilor şi tinerilor. Să ne reamintim ce înseamnă Internet, cu bune şi cu… tot restul.
Tehnologie, modă sau necesitate?
Numărul celor care s-au conectat la imensa lume virtuală este tot mai mare, iar dacă nu îl avem acasă, Internetul ne stă la dispoziţie la şcoală sau în Net cafe-uri. O mare parte a timpului - dacă nu cea mai mare -, o petrecem pe site-urile de socializare: bloguri, forumuri, chaturi, Facebook, Hi5, MySpace, Netlog, Twitter şi câte mai sunt.
Tot mai mulţi oameni sunt conectaţi la Internet, argumentând necesitatea net-ului, aşa cum este foarte uşor să susţină cauza „obligativităţii” conexiunii. Şi motive se găsesc nenumărate, aproape fără a mai identifica diferenţe de vârstă, pregătire profesională, mediul social sau profesional.
Păreri pe web
Astfel, căutăm informaţii pe paginile web, discutăm în cadrul grupurilor virtuale, schimbăm păreri sau date pe diverse domenii, de la grădinărit şi artă culinară, până la drept, economie şi securitate informatică. Iar dacă este să ne referim la tineri, motivele sunt şi mai multe: de la referate şi informaţii necesare la şcoală, până la legături rapide şi necostisitoare cu prietenii, colegii, rudele.
Internetul nu este doar o reţea internaţională de calculatoare, el înseamnă o comunitate a celor care schimbă informaţii prin intermediul noilor tehnologii. Tot Net-ul generează şi o multitudine de relaţii sociale, şi asta pentru că spaţiul virtual este, prin esenţa lui, un loc de manifestare a libertăţii de exprimare, a libertăţii de a primi şi de a transmite, la rândul nostru, informaţii.
Virtual, deci ne-real
Însă folosind zi de zi Internetul, odată cu trecerea timpului, adolescenţii se pot izola de realitate. Pe nesimţite, ei renunţă la viaţa socială activă, la ieşirile cu prietenii, la petreceri, în schimb rămânând foarte mult timp în faţa calculatorului, vorbind cu nişte „necunoscuţi” despre viaţa lor, despre pasiuni, despre lucruri intime.
În acest fel se naşte astfel un nou spaţiu de comunicare, de comuniune şi împărtăşire a experienţelor – spaţiul VIRTUAL. Experienţele fundamentale ale omului ajung să fie filtrate prin intermediul acestor instrumente virtuale, tehnice, iar trăirile cele mai importante capătă o altă dimensiune.
„Vorbeşte şi cu ai tăi, nu doar cu laptopul!”
Categoria cea mai vulnerabilă a utilizatorilor o reprezintă adolescenţii, deoarece ei sunt mereu în căutare de noi contacte şi prietenii. Iar acest lucru, pe fondul unei tendinţe fireşti de teribilism, poate duce la creşterea riscului de victimizare.
Astfel, este recomandat ca adolescenţii, tinerii şi nu numai, să comunice cu sau prin intermediul calculatorului, dar şi cu cei din preajma lor. Contactul viu, direct, colocvial şi personal cu cei din jurul nostru nu poate fi înlocuit în totalitate, niciodată, cu nicio tehnică, oricât de sofisticată ar fi. „Existenţa” în lumea virtuală nu poate genera un dialog efectiv, natural, intersubiectiv.
Abuz, şantaj şi răpire
Nu trebuie uitat, însă, faptul că expunerea on-line nu este lipsită de riscuri. De la spărgători care „fură” informaţii de pe blog-urile personale ale viitoarelor victime, spaţiul virtual oferă gratuit şi rapid detalii pe care în alte situaţii cu greu le-ar fi putut obţine - amănunte despre program, casă, maşină, situaţie economică, despre dragostea apărută în lumea virtuală, până la cazuri de adolescenţi răpiţi sau abuzaţi de persoane care obţinuseră datele personale prin intermediul internetului.
Nu este deloc de neglijat situaţia în care pot afla la un moment-dat adolescenţii, în special fetele, care ajung să se încreadă orbeşte într-o persoană. Mânate de imaginaţie, copilele aleg să fugă de acasă, să-şi părăsească familia pentru misteriosul întâlnit pe internet.
Permanent, adică pentru totdeauna
În aceste condiţii, pentru utilizarea în siguranţă a internetului şi în special a site-urilor de socializare, se recomandă tuturor utilizatorilor protejarea datelor personale, protejarea parolei, evitarea întâlnirilor cu persoane cunoscute pe internet sau anunţarea părinţilor despre intenţia unor astfel de întâlniri.
Nu uitaţi să selectaţi atent imaginile pe care cei mici le postează pe Internet. Încercaţi să-i faceţi să conştientizeze faptul că fotografiile sau filmările postate pe internet sunt permanente, adică îi pot afecta mai târziu.
Şi aşa, şi aşa
În concluzie, site-urile de socializare pot fi extrem de folositoare, iar avantajele utilizării lor sunt nenumărate. Există însă şi o serie de dezavantaje şi de riscuri - viaţa virtuală se trăieşte în defavoarea vieţii reale, care devine tot mai săracă, ajungând să uităm ce înseamnă bucuria revederii unei persoane dragi, o strângere de mână, o privire plină de dragoste, o îmbrăţişare sau o mângâiere a persoanei iubite – lucruri pe care nu le vom regăsi pe internet.
Iar dincolo de aparenţele fascinante ale lumii virtuale se poate ascunde o lume periculoasă. Ca într-o poveste veche de sute de ani, în această lume intri la fel de uşor ca în pădurea lui Hansel şi Gretel. Şi ca şi ei, este aproape imposibil să regăseşti link-urile salvatoare, de întoarcere acasă, în lumea reală.
E minunat să ai prieteni
În realitate, însă, adolescenţii alocă cea mai mare parte a timpului petrecut în faţa calculatorului, socializării. Fie că discută pe forumuri, chat, sau messenger, navighează pe bloguri sau schimbă impresii în lumea virtuală – se numeşte că „trăiesc”.
Iar avantajele sunt reale: ţin legătura foarte uşor cu prietenii, nu îi costă nimic să vorbească cu rudele şi amicii de peste mări şi ţări, află o mulţime de lucruri noi şi ajung să cunoască persoane pe care nu ar fi avut niciodată ocazia să le întâlnească în realitate.
Ca să-şi uşureze comunicarea, puştii completează date de profil, postează poze, vorbesc despre ei, îşi fac viaţa publică, prin intermediul unui clic, la îndemâna unui clic. E minunat să ai prieteni, să împărtăşeşti bucurii şi tristeţi, să cunoşti oameni noi.
Reţele sociale
Astfel, adolescenţii vorbesc despre prima iubire, despre ataşamentul faţă de o altă persoană, despre bucuria sau tristeţea aflării unei veşti.
Uneori se limitează doar la socializarea din lumea virtuală, în care nu mai există contacte sau trăiri directe, împărtăşind toate aceste sentimente, sau mai bine-spus „experienţe” unor persoane pe care nu le-au întâlnit niciodată şi pe care s-ar putea să nu aibă “şansa” a le întâlni sau contacta niciodată în lumea reală.
Site-urile precum Hi5, Netlog sau Facebook produc un fenomen de izolare în rândul adolescenţilor, în timp fiind afectaţi pentru că îşi ghidează interacţiunea cu alte persoane numai prin intermediul internetului.
Cert este faptul că socializarea nu se poate face doar pe aceste site-uri, pentru că acolo fiecare îşi poate crea imaginea pe care şi-ar dori să o aibă, identitatea pe care şi-o doreşte, poate fugi de realitate, de şcoală, de prieteni.
