Istoricul literar Pompiliu Eliade s-a născut pe 13 aprilie 1869, la București. A absolvit, în 1891, Facultatea de Litere din București. În perioada 1892–1895 a studiat la École Normale Superieure din Paris, ca bursier Hillel, iar în 1898, și-a luat doctoratul în litere, la Universitatea Sorbona din Paris.
Pe linia istoriei mentalităților, a scris studiul ”Histoire de l'esprit public en Roumanie au dix-neuvième siecle”, apărut în două volume la Paris. Ca profesor suplinitor, ulterior titularizat, de limba și literatură franceză la Facultatea de litere din București și-a publicat prelegerile în cartea ”Ce este literatura? Condițiunile și limitele acestei arte” și cele trei studii comparatiste: ”Filosofia lui La Fontaine”, ”Gregoire Alexandresco et ses maîtres francais” și ”Cu privire la Maurice Maeterlinck”.
A făcut cronică literară și dramatică în revista bucureșteană ”Independența română”, articolele fiind adunate în ”Causeries litteraires”. A fost directorul Teatrului Național (1908–1911), membru al Ateneului Român și membru corespondent al Academiei Române (din 1912).
S-a stins din viață pe 24 mai 1914, la București.
