Educația sexuală reprezintă o parte a unei educații mai generale, astfel că aceasta influențează dezvoltarea personalității copilului
Prin natura sa preventivă, educația sexuală nu doar contribuie la prevenirea consecințelor negative pe planul sexualității, ci și la îmbunătățirea calității vieții, sănătății și bunăstării.Pe parcursul istoriei omenirii, sexualitatea a fost percepută ca o amenințare la sănătatea oamenilor: infecțiile cu transmitere sexuală incurabile și sarcinile neplanificate au fost, aproape dintotdeauna, considerate drept riscuri grave asociate cu relațiile sexuale. În secolul al XXI-lea, aceste riscuri de sănătate, precum și altele pot fi prevenite nu doar datorită disponibilității cunoștințelor necesare, ci și faptului că sexualitatea este un subiect mai puțin tabu și este posibilă astfel abordarea acesteia în scopuri de prevenire. Așadar, educația sexuală întrunește această funcţie foarte necesară, de promovare a sănătății sexuale.
Educație din copilărie
În timpul procesului de creștere, copiii și adolescenții acumulează, treptat, cunoștințe și își formează imagini, valori, atitudini și abilități legate de corpul uman, relaţiile intime și sexualitate. În acest scop, ei folosesc o varietate mare de surse de învățare, informale şi formale. Este important faptul că tinerii au nevoie atât de educația sexuală informală, cât și de cea formală. Acestea două nu trebuie să aibă un caracter antagonic, fiindcă se completează una pe cealaltă.
Tinerii au nevoie de dragoste, spațiu și sprijin zi de zi în mediul social în care trăiesc, ca să-și formeze identitatea sexuală, dar au nevoie și să dobândească anumite cunoștințe, atitudini și abilități. Principalii furnizori de informații profesioniste și de educație sunt școlile; cărțile educative, broșurile, pliantele și CD-urile; site-urile educative; programele și campaniile educative la radio și televiziune; furnizorii de servicii medicale.
Definiţii și concepte
Conceptele de sex, sexualitate, sănătate și drepturi sexuale, precum și conceptele direct legate de acestea sunt, într-o oarecare măsură, interpretate diferit în diferite țări și culturi. La traducerea în alte limbi, acestea iarăși pot fi înțelese diferit. Prin urmare, este necesară o clarificare a modului în care conceptele respective sunt folosite.
Sex - caracteristici biologice ce definesc oamenii, în general, ca femei sau bărbați, deși în limbajul obișnuit cuvântul este adesea interpretat ca referindu-se la activitatea sexuală.
Sexualitatea - este un aspect central al naturii umane pe tot parcursul vieții și cuprinde sexul, identitățile de gen, orientarea sexuală, erotismul, plăcerea, intimitatea și reproducerea. Sexualitatea este trăită și exprimată prin gânduri, fantezii, dorințe, convingeri, atitudini, valori, comportamente, practici, roluri și relații. Sexualitatea este influențată de interacțiunea factorilor biologici, psihologici, sociali, economici, politici, etici, legali, istorici, religioși și spirituali.
Sănătatea sexuală - reprezintă o stare de bine fizică, emoțională, mentală și socială legată de sexualitate; nu reprezintă doar absența unei boli, disfuncții sau infirmități. Sănătatea sexuală implică o abordare pozitivă a sexualităţii și relaţiilor sexuale, bazată pe respect, precum și posibilitatea de a avea experienţe sexuale în siguranţă și plăcute, fără coerciţie, discriminare și violenţă. Pentru ca sănătatea sexuală să fie atinsă și menţinută, drepturile sexuale ale tuturor persoanelor trebuie respectate, protejate și împlinite.
Drepturile sexuale - derivă din drepturile omului, care sunt deja recunoscute de legile naţionale și internaţionale privind drepturile omului. Ele includ drepturile tuturor persoanelor, fără constrângere, discriminare și violenţă, la:
- cele mai înalte standarde de sănătate, inclusiv accesul la servicii de sănătate sexuală și de reproducere;
- căutarea, obținerea și împărtășirea informaţiilor referitoare la sexualitate;
- educația sexuală;
- respect pentru integritatea corporală;
- alegerea partenerului;
- decizia de a fi sau a nu fi activ sexual;
- relaţii sexuale consensuale;
- căsătorii consensuale;
- decizia de a avea sau nu copii și când să îi aibă.
Tinerii sunt expuși la multe surse noi de informaţii. Mass-media modernă, dincolo de toate telefoanele mobile și internet, a devenit, în timp scurt, o sursă importantă de informații. Însă foarte multe informații, în special cele ce se referă la sexualitate, nu sunt ordonate, echilibrate, realiste, iar adesea acestea sunt umilitoare, mai ales pentru femei (pornografia de pe internet). Astfel, a apărut un nou argument pentru educația sexuală, și anume nevoia de a contracara și corecta informațiile și imaginile înșelătoare.
Dezvoltarea psiho-sexuală a copiilor
Etapa 1: 0-3 ani - descoperirea și explorarea. Bebelușii se concentrează în totalitate asupra simțurilor: tactil, auditiv, vizual, gustativ și olfactiv. Copiii mici devin conștienți de propria persoană și de corpul lor. Ei află și despre faptul că exteriorul lor diferă de cel al altor copii și adulți. Și tot atunci află că sunt băieți sau fete.
Etapa 2: 4-6 ani - învățarea regulilor, joaca și stabilirea relațiilor de prietenie. Copiii intră mai des în contact cu grupurile mari de oameni (la grădiniță și școală). Ei învață tot mai mult cum ”ar trebui” să se comporte (normele sociale).
Etapa 3: 7-9 ani - rușinea și prima dragoste. La această vârstă, copiii încep să se simtă anapoda dacă sunt goi în prezența altor oameni. Se formează grupuri de băieți și fete și tot la această vârstă copiii trăiesc și primele emoții de dragoste.
Etapa 4: 10-15 ani - pre-pubertate și pubertate. Hormonii sexuali devin activi, manifestându-se în dezvoltarea comportamentală și fizică, precum și în schimbările de percepție și de dispoziție. Copiii devin mult mai interesați de sexualitatea adulților. Adolescenții trebuie să se obișnuiască cu „noul lor corp”, simțindu-se adesea jenați și inconfortabil. Tinerii își dezvoltă o imagine de sine sexuală: ei se văd drept persoane care pot avea contacte sexuale și pentru ei este important să fie atractivi. Din acest motiv, sunt deseori sensibili la opiniile altora.
Etapa 5: 16-18 ani - în pragul maturității. Tinerii devin mai independenți și au relații mai puțin apropiate cu părinții. Fac experimente în relații și obțin experienţă sexuală.
(articol realizat din surse online)
