Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu -
oricând şi oriunde... se duce şi se cruceşte
pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu!
iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă -
se închină mai frumos decât sora ei,
viaţa - viaţa aceasta părelnică şi deşartă!
iat-o, se roagă pentru mine, nu-mi dă nici o atenţie, nici măcar
nu-mi răspunde la salutul
plin cu tandreţe şi respect, cu dulce şi amar!
îi desluşesc vorbele rugăciunii şi încerc s-o opresc din rugare,
să-i spun tot ce nu ştie
despre făptura şi fapta mea întâmplătoare!
vreau să-i spun că pierde timpul şi vremea cu această-nchinare
fiindcă eu nu am suflet, nu am nimic
din tot ce trebuie şi din tot ce văd la fiecare!
