Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Dacă-ţi plouă-n farfurie,/ dacă bate vântul
şi-ţi destramă cursul vieţii,/ steaua dacă-ţi cade,
nu zvârli cu barda-n lună,/ nu scuipa văzduhul...
ceasul rău şi mâţa neagră/ nu sunt vinovate!
Dacă sufletu-ţi scrâşneşte/ şi se face piatră,
spune-(te) celui ce iartă/ şi (mai) dă dreptate...
fugi din propria-ţi strâmtoare,/ cată altă vreme
şi alt timp, spală-ţi mândria/ talelor păcate!
Dacă-ţi ninge-n plină vară,/ nu-njura la nouri,
n-arunca pietre-n icoane,/ nu rosti blesteme...
bucură-te că pământul/ încă se-nvârteşte,
încă te mai poartă-n spate/ şi-ncă te mai teme!
Dacă-ţi stă ceasul o clipă,/ nu striga la vale,
nici la deal şi nici oriunde,/ nu-l lăsa-n uitare,
pune mâna şi întoarce-l/ roagă-l să tic-tac(ă)...
altfel, intri-n vârtejirea/ lui care pe care!
Dac-auzi o veste bună/ ori o veste proastă
despre moarte de la viaţă,/ viaţă de la moarte,
stai cuminte şi cu minte,/ cere-(ţi) loc în steauă...
ceasul rău şi mâţa neagră/ nu sunt vinovate!
