Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou"
Mă duc până la uşă... mă duc până la geam,
văd numai treacă-meargă, numai nitam-nisam,
numai nimic în minus, numai nimic în plus,
doar unghiuri ascuţite-n habar de unghi obtuz!
Deschid o carte mare şi rară până când
găsesc o carte mică şi deasă pe Pământ,
o carte care-(mi) spune cum şade unghiul drept
întins de-a lungul firii, cu mâinile pe piept!
Toţi cercetează timpul şi vor cât mai curând
să ducă şi să vadă tot dreptul în mormânt,
şi toţi sunt unghiuri strâmbe muiate-n fals şi fad,
mocirle puturoase şi purtători de iad!
Păcat de geometrie, păcat de cel murit,
ucis cu zor de scârnul obtuz şi ascuţit!
Arunc geamul pe uşă... şi-arunc uşa pe geam,
şi plec printre coclauri, după Omar Khayyam!