„Cine nu a fost niciodată în Cehia, nu-şi dă seama cât a pierdut”, îmi sună în minte versurile lui Karel Capec (1890-1938), un scriitor ceh puţin cunoscut la noi. Cu ani în urmă, citind câte ceva din creaţia lui Capec, mi-am pus întrebarea: ce poate fi atât de frumos, atât de fascinant la cehi?!...
Am aflat răspunsul, parţial, ajungând în acest tărâm despre care, cel puţin în ultimii douăzeci de ani, noi nu ştim prea multe. Amestec de germani şi slavi, cehii au o rigoare şi o disciplină care ne lipsesc nouă latinilor. Şi de la disciplină şi rigoare decurg toate cele frumos aşezate în spaţiu şi timp. Când spui Cehia, în mare parte spui Praga, capitala acestei ţări, în care nu numai peisajele - care se desfăşoară sub privirea călătorului - sunt de catifea, ci şi revoluţiile.
Oraşul lui Kafka
Praga este oraşul natal al scriitorului Franz Kafka, dar este pentru majoritatea celor care ajung acolo locul de degustare a berii brune, fiindcă Cehia este renumită ca fiind „ţara berii brune”. Dar nu pentru a-ţi potoli setea alergi la Praga şi nici ca să-ţi îndulceşti cafeaua cu o bucată de zahăr cubic, tot din această ţară fiind şi modelatorul zahărului cubic.
Cehia - a cărei istorie se împleteşte cu cea a provinciei Boemia şi a Pragăi - are multe alte atracţii cultural-spirituale. În amestecul de stiluri, Praga acaparează prin monumentele sale, amestec de arhitectură veche, cu arhitectura nouă.
Universitatea lui Carol
Aici poţi vedea cea mai veche universitate din lume - Universitatea „Carol” - fondată la 1348. Şi nu e doar cea mai veche, ea are activitate neîntreruptă. În Cehia s-a născut şi chiar a locuit Franz Kafka (1883-1924), unul dintre scriitorii care - cu romanele sale - ne-a umplut timpul înainte şi după anul de răscruce 1990; în scrierile sale logicul suprapune - obsesiv - traiectoria omului fără perspectivă, frizând adeseori absurdul.
Călătorul străin trece, de obicei, peste Vltava, pe Podul „Carol” şi se pierde încet-încet printre miile de vizitatori care aleagă grupaţi pe străzile Pragăi. Nicăieri nu am întâlnit atâtea grupuri de oameni, de cel puţin 40-50 de persoane, care să supraaglomereze străzile centrale ale metropolei şi care să aibă un singur scop - acela al cunoaşterii istoriei şi culturii acestei ţări. În partea veche a oraşului, altădată parte a provinciei Boemia, există cel mai mare şi mai vechi castel din lume, înscris în Cartea Recordurilor - Castelul Praghez - trecut în patrimoniul UNESCO în 1992, împreună cu tot ansamblul arhitectural din centrul „Oraşului de Aur”, cum mai este denumită Praga.
„Robotul” de Praga
În marea aglomeraţie urbană, câţi ştiu oare că cehii, printr-unul de-al lor, sunt cei care au inventat cuvântul „robot”; atenţie, cuvântul „robot” şi nu mecanismul în sine... Cine este cel care a născocit termenul de robot? Este scriitorul Karel Capec - fire „scânteietoare prin fantezie şi spirit de anticipaţie”. Şi ca orice spirit înalt, în scrierile sale, a folosit cuvântul în satiră, dar a şi inventat cuvinte noi, fiindcă termenul de robot a apărut întâia dată într-una din piesele lui Karel Capec, numită „R.U.R.” Iniţialele sunt forma prescurtată a titlului unei piese de teatru „Roboţii universali ai lui Rossum”. Şi în drum spre vechiul oraş al Boemiei, să ne amintim că acelaşi scriitor a mai scris „Boala albă”, romanele „Fabrica de absolut”, „Războiul Salamandrelor, eseuri şi note de călătorie...
Castelul Praghez
Praga - „Mama oraşelor” - numără 1,2 milioane de locuitori, din cei 15,6 milioane de locuitori ai Cehiei; anual înregistrează, în medie, aproximativ 300.000 de navetişti. Plus câteva milioane de vizitatori pe care-i întâlneşti la tot pasul alergând dintr-un obiectiv în altul pentru a nu pierde nimic din frumuseţile acestei metropole. Că mergi la pas sau cu unul dintre cele mai vechi tramvaie, în Praga punctul de atracţie este vechiul oraş, altădată, parte din istorica provincie Boemia.
În acest complex arhitectural al Castelului Praghez, Catedrala Sfântul Vit - ca orice edificiu de acest gen - este centrul spiritual al Cehiei, ţară cu multe biserici vechi, dar cu oameni din ce în ce mai atei. Cel puţin aşa sună toate informaţiile despre Cehia că - potrivit unui sondaj realizat în anul 2006 - doar 19 la sută dintre subiecţi au declarat că sunt practicanţi ai credinţei. Cu toate acestea, vechile locaşuri sunt o sinteză a istoriei şi a culturii acestei ţări. De aceea, în ediţiile viitoare, vom pătrunde prin „Poarta de Aur” a Pragăi în istoria acestei ţări.
Antichităţi pragheze - Ceasul astronomic
Când spui Cehia, gândul te duce la aristocrata metropolă Praga - considerat cel mai frumos oraş al Europei. Mai este supranumit „Praga mater urbium”, adică „Mama oraşelor”. În Praga, curioşii au numărat o sută de clopotniţe, de aici fiind denumit „Oraşul celor o sută de clopotniţe”; i se mai spune Oraşul de Aur. Privind de jur împrejur din Turnul Primăriei construit în 1338, curiozităţile nu se opresc aici. De sute de ani, ceasul astronomic montat în Turnul Primăriei te invită să dai timpul în trecut, să te întorci înapoi în istorie. Spre deosebire de alte obiecte de măsurat timpul, limbile acestui ceas se mişcă în sens invers acelor de ceasornic. Este opera tehnică a lui Mikulas din Kadan şi a astronomului Jan Sindel, fiind meşteşugit în anul 1410. Prima reparaţie a fost realizată în anul 1490 de ceasornicarul Hanus din Ruze. În secolul al XVII-lea, artizani care cu siguranţă erau preocupaţi de credinţă au aşezat în ferestruicile de deasupra ceasului figurile celor doisprezece apostoli. Astfel, fiecărei ore anunţată cu zgomotul aferent îi corespunde ieşirea (într-un fel de amvom) unui Apostol.
Ştiinţă astronomică
Noul calendar de pe cadranul ceasului este contribuţia pictorului Josef Manes şi a fost instalat în veacul XIX. Ceasul astronomic nu cuprinde doar aceste figuri, ci şi două alegorii care înfăţişează două vicii: Avariţia şi Vanitatea. Mecanismul nu este o jucărie, ci exprimă prin tehnică şi imagine „întreaga ştiinţă astronomică”, spun specialiştii. Nu anunţă doar ora, el indică anii, lunile, zilele şi orele, răsăritul şi apusul soarelui şi al lunii. În mijlocul cadranului se află pamântul şi în jurul lui gravitează Soarele, în acest mod, mecanismul reflectând concepţia geometrică a Universului.
