Scriitorul francez de origine română Eugen Ionescu s-a născut pe 26 noiembrie 1901, la Slatina. A fost protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze.
A debutat în 1927 în revista Liceului "Sfântul Sava". Și-a luat licența în limba franceză la Universitatea din București. Primul volum publicat a fost "Elegii pentru ființe mici", apărut în 1931, urmat de "Nu", volum premiat pentru critică literară. Zece ani mai târziu, s-a stabilit în Franța, unde s-a remarcat în calitate de creator al teatrului absurdului.
Prima lui piesă, "La Cantatrice Chauve" ("Cântăreața cheală"), a fost reprezentată pe 11 mai 1950, la Théatre de la Huchette, în regia lui Nicolas Bataille, pusă în scenă la sugestia Monicăi Lovinescu, fiind primită cu răceală de public și de critică. Au urmat "Lecția", "Scaunele", "Ucigași fără simbrie", "Rinocerii", toate scrise în limba franceză.
Pe 22 ianuarie 1970, a fost ales membru al Academiei Franceze. Pe 7 mai 1989, a primit Premiul "Moliere", iar pe 30 decembrie 1989 a devenit membru de onoare a Uniunii Scriitorilor Francezi, împreună cu un alt scriitor român celebru, Emil Cioran.
A încetat din viață pe 28 martie 1994, la Paris.
Cu ocazia centenarului nașterii sale, în 2009, opera lui Eugen Ionescu a fost celebrată în întreaga lume, la propunerea României și a ambasadorului țării noastre la UNESCO, criticul literar Nicolae Manolescu. Cu această ocazie, fiica sa, Marie France Ionesco, posesoare a drepturilor de autor, domiciliată la Paris, a protestat împotriva prezentării lui Eugen Ionescu drept autor român, argumentând că toate piesele sale au fost scrise în limba franceză.
