Scriitoarea Martha Bibescu s-a născut pe 28 ianuarie 1886, la București, într-o veche familie boierească. A fost una dintre cele mai reprezentative figuri feminine ale societății mondene din La Belle Epoque.
Potrivit rangului, s-a format cu ajutorul profesorilor particulari şi al guvernantelor, continuându-şi pregătirea la o mănăstire din Belgia. Zestrea aristocratică moştenită la naştere a fost completată prin căsătoria cu prinţul George Valentin Bibescu (1905). Prin intermediul nou-contractatelor legături de rudenie, a intrat în contact direct cu literatura franceză, în timp ce statutul de diplomat al soţului său i-a facilitat cunoaşterea unor noi culturi. Astfel, a vizitat Persia şi Egiptul, călătorii pe care le-a descris în ”Cele opt raiuri”.
În timpul ocupaţiei germane (1917-1918) a rămas în Capitală, având în îngrijire un spital, cunoscând, astfel, în amănunt evoluţiile războiului. Informaţiile furnizate de ea Curţii de la Iaşi au fost extrem de folositoare regelui şi guvernului de uniune naţională, însă i-au atras de multe ori ostilitatea administraţiei de ocupaţie.
Perioada interbelică a obligat la noi provocări vechea elită aristocratică românească. A căutat să-şi păstreze locul în viaţa publică românească, dar să se şi adapteze noii societăţi franceze. Astfel, Martha şi George Valentin Bibescu şi-au împărţit viaţa între cele două reşedinţe din România, Palatul Mogoşoaia şi Posada, şi căminul parizian.
Dintre scrierile sale, amintim: romanul ”Papagalul verde”, biografiile istorice ”O dragoste tandră a lui Napoleon: Maria Walewska” şi ”Alexandru Asiaticul”, paginile de memorialistică din ”La bal cu Marcel Proust” şi ”Povestea unei prietenii: corespondenţa mea cu abatele Mugnier”.
A fost membră a Academiei Regale din Bruxelles.
A încetat din viață pe 28 noiembrie 1973, la Paris.
