Întâlnirea „Ziarul, o carte deschisă”, organizată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), Filiala „Radu Macovei” Galați, a adunat marți, 18 martie 2025, la Casa-muzeu „Cuza Vodă”, elevi, studenți, profesori şi ziariști.
În debutul întâlnirii, am precizat că întâlnirea este un gest de recunoștință pentru cei ce prin profesionalism, jertfă și curaj, în după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, au tipărit primul cotidian regional din România postdecembristă - „Viața liberă” Galați, în casa Silviei Mihalcea. Cum mai toți eroii noștri fac parte astăzi din Redacția din ceruri, se cuvine să-i amintim: Radu Macovei (+2020), Grigore Lazarovici (+2021), Mariana Iliescu (+2019), Silvia Mihalcea (+2020)... Pe parcursul întâlnirii, o candelă aprinsă a vegheat Redacția din ceruri...
Au răspuns invitației dascăli și elevi ai Școlii Gimnaziale „Mihai Viteazul” din Galați. Ziaristul Cătălin Negoiță, conferențiar universitar doctor habilitat în cadrul Universității gălățene, director al Direcției pentru Cultură Galaţi şi director al ExpressTv, a fost însoțit la manifestare de studenții anului I de la Facultatea de Litere, specializarea Jurnalism, din cadrul Universității „Dunărea de Jos”.
În deschiderea evenimentului, moderatorul întâlnirii a invitat gazda, prof. Cristian Căldăraru, directorul Muzeului de Istorie „Paul Păltănea” Galați, să facă o scurtă prezentare a locului plin de istorie în care ne-am aflat. Muzeul „Casa Cuza-Vodă” din Galați este locul în care au locuit Ioan și Sultana Cuza, părinții fostului pârcălab de Galați, viitorul Domn al Unirii de la 24 ianuarie 1859 - Alexandru Ioan Cuza. A fost cumpărată în 1827 și aici au locuit, până la alegerea sa ca domn, Cuza şi soția sa Elena. Profesorul Căldăraru a amintit că în acea perioadă vedea lumina tiparului la Galați - oraş declarat porto-franco (între 1837-1883) - primul ziar gălățean - „Il Danubio” („Dunărea”), publicație care a apărut între 6 octombrie 1849 şi februarie 1851, cu știri în limbile franceză şi, cele comerciale, italiană.
În contextul în care fel de fel de „specialiști” cântă prohodul presei scrise, scriitoarea și ziarista Katia Nanu, la rându-i ctitor al ziarului, a readus în actualitate aspecte legate despre cine și cum se face un ziar, de ce este necesară presa scrisă și care sunt foloasele cititului. „În era digitalizării, mi-am pus întrebarea de ce ne mai interesează presa scrisă, aflată în continuă cădere?”, a intrat interogativ în subiect Katia Nanu, redactor-șef al cotidianului „Viața liberă” între 22 decembrie 1989 şi 2 august 2011. "De ce este necesar ziarul? Pentru că asigură informarea, dialogul, comunicarea, chiar educarea unei comunități care își propune să evolueze”.
O altă întrebare a fost legată de prejudecata momentului, potrivit căreia ziarul tipărit a devenit „Cenușăreasa presei”... „Vor mai exista ziare?”, a întrebat Katia Nanu. Studii și previziuni sumbre care umplu presa online ne spun că „aproape sigur vor mai exista, ca obiecte de muzeu, pentru că astăzi ne raportăm la lumea virtuală și trăim mai mult în ea”. Contrar previziunilor și îndrăgostită iremediabil de presa scrisă, pe care a slujit-o „cu timp și fără timp, Katia Nanu a demonstrat - cu dovezi clare - că e nevoie de presa scrisă ca de aer. „Înarmată” cu edițiile speciale ale cotidianului „Viața liberă”, începând cu prima, „care s-a realizat, cu teamă, în după-amiaza zilei de 22 decembrie, în casa Silviei Mihalcea, scriitoarea a subliniat: „Pe ediția nr. 1 a ziarului "Viața liberă" este trecută data de 23 decembrie 1989, dar totul s-a pornit înainte cu o zi, pentru că la facerea unui cotidian întotdeauna astăzi este mâine.” Au fost prezentate edițiile-document cu numerele: 1, 1.000, 2.000, 4.000, 5.000, premiile obținute la concursurile de design de la Viena. În structura ziarului existau, cum există şi astăzi, pagini permanente, de actualitate internă și externă, de social și sport, dar erau și pagini fixe, de care răspundeau redactorii specializați.
Față de superficialitatea unora dintre publicațiile online de astăzi, Katia Nanu a explicat că „fiecare material care apărea în cotidian era verificat din mai multe surse și vizat de șeful de secție, apoi de redactorul șef, uneori și de directorul de ziar. Toate se bazau pe o documentare reală, nu se făcea nimic din birou, ci din teren, iar verificarea unor informații se făcea din cel puțin trei surse. [...] Responsabilitatea publicării unui cotidian era maximă. Nimeni nu-și permitea să își pună sub semnătură fapte, aspecte neverificate. Poate sună straniu astăzi, dar noi căutam adevărul. Pe lângă pregătirea superioară a redactorului, seriozitatea, curajul, discernământul, operativitatea și responsabilitatea au fost și sunt fundamentale pentru noi, indiferent de perioada pe care o traversam”, a concluzionat Katia Nanu.
Au reiterat amintiri despre întâlnirea cu viața de cotidian, jurnalistul Cătălin Negoiță, care face parte din prima generație de ucenici ai „Școlii de Presă VLG” şi care, contrar practicilor de atunci, potrivit cărora nou-veniţii la "Viața liberă" treceau pe la Departamentul Social, condus de regretata Mariana Iliescu, a fost angajat direct la Departamentul Eveniment politic. "Întâlnirile cu Radu Macovei erau adevărate teste și dezbateri despre un eveniment sau personaj istoric, politic, național sau internațional. Erau vremuri fierbinți, proteste, mineriade și, neavând digitalizarea de astăzi, eu și Claudiu Brânzan mergeam la fața locului, de unde trebuia să transmitem la zi, indiferent de condiții. Am avut bucurii, dar au fost și situații extreme... Important este că toți cei care au plecat ocupă astăzi locuri respectate în comunitate sau în țară. Personal, perioada de la ziar a fost cea mai frumoasă din viața mea”, a spus Cătălin Negoiță.
A amintit despre prima întâlnire cu „Viața liberă” și Claudiu Brânzan, care și-a exprimat dezamăgirea că, astăzi, presa scrisă în format online este „sufocată de fel de fel de reclame inutile, fapt ce te face să renunți la a mai citi”.
Jurnalista Angela Ribinciuc, care astăzi lucrează la Cancelaria Senatului Universității "Dunărea de Jos", a readus în actualitate activitatea de redactor la Departamentul „Cultură”, unde - pe lângă urmărirea și relatarea fenomenului cultural-educațional, după plecarea Alinei Durbacă din redacție, a preluat pagina săptămânală «Nu trageți în adolescenți!», "în care semnau tineri elevi care visau să devină jurnaliști. Unii și-au împlinit visul, mă refer la colega Delia Oprea Gavriliu, redactor șef al ziarului Presa Galați”.
Prezentă la eveniment, Delia Oprea Gavriliu, conferențiar universitar doctor la Universitatea "Dunărea de Jos", a trecut în revistă emoțiile primei întâlniri cu ziarul și echipa de redactori. „Această întâlnire mi-a marcat adolescența, mi-a definit alegerile de mai târziu și astăzi nu îmi pare rău de nimic. Totul a avut un rost”.
Jurnalista Maria Măndiță Dima, de ani buni corespondent Radio România Actualități pentru Galați, a reiterat momentul, nesperat, când - rămasă fără serviciu la un alt ziar - a fost sfătuită să bată la ușa concurenței, la "Viața liberă". Și-a luat inima în dinți și a fost angajată, în urma unui concurs. „Era mare lucru să își pună semnătura pe contractul de muncă domnul Radu Macovei. Nu pot decât să-mi amintesc cu plăcere de dânsul și de toată echipa «Redacției din ceruri» și de aici, care, întâi de toate, ne-au unit, ne-au dădăcit, ne-au învățat să fim responsabili”.
Un gând de aducere aminte a venit şi din partea moderatorului, care a slujit cuvântul la cotidian aproape două decenii, din care aproximativ zece ani a coordonat pagina de „Credință”, un demers care a avut misiunea de a reflecta viața și lucrarea Bisericii de la Dunărea de Jos.
Lecția de jurnalism și de viață s-a încheiat cu concluzia că presa scrisă, această „Cenușăreasă” aflată acum într-un con de umbră, este o nestemată care se șlefuiește clipă de clipă prin vocație, profesionalism, curaj, discernământ și continuă pregătire şi care reprezintă un garant al seriozităţii şi responsabilităţii. Ar fi bine dacă şi decidenții ar cântări anumite costuri, mai ales cele poştale, care o sufocă...
Tinerele studente au primit - la sfârșitul întâlnirii - cărțile scrise de ziariștii prezenți, semn că o documentare temeinică transformă clipa efemeră în eternitate și, astfel, cotidianul - „istoricul clipei” prin ani - devine o arhivă-document istoric.
De peste 35 de ani, „Viața liberă” Galați merge mai departe, apare în format tipărit și on-line și a depășit ediția 10.800.
Le mulțumim partenerilor noștri: Muzeul de Istorie „Paul Păltănea”, Consiliul Județului Galați, Facultatea de Litere, secția Jurnalism, Școala „Mihai Viteazul”, cotidianul „Viața liberă”, uzpr.ro, Express Tv, publicația on-line „Presa-Galați”.
