Sindromul hipersexualității, denumit și comportamentul sexual compulsiv sau dependența sexuală, este definit ca fiind o preocupare disfuncțională pentru fanteziile sexuale, deseori combinată cu aventuri pasagere, obsesie pentru pornografie și masturbare compulsivă.
În cazul tulburării care mai este numită, în cazul bărbaților, satirism, iar în cel al femeilor, nimfomanie, pacienții prezintă inhibiții sexuale reduse și sunt atât de copleșiți de obsesia pentru sex, încât calitatea vieții le este afectată într-o mare măsură. Depedența sexuală este considerată a fi procesuală, adică opusă dependenței de alcool si droguri, dezvoltându-se similar cu dependența de jocurile de noroc sau bulimia. Persoanele dependente sexual petrec mai mult timp pregătindu-și escapadele sexuale, decât întreținând propriu-zis acte sexuale. Bolnavii sunt dependenți de extazul neurochimic și disociativ produs de propriile fantezii erotice și comportamentele ritualice.
Cauzele dependenței de sex
Sindromul hipersexualității nu apare în clasificarea tulburărilor mentale în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Psihice, însă figurează sub denumirea de activitate sexuală excesivă în clasificarea internațională a maladiilor, fiind definită ca disfuncție sexuală, neprovocată de o tulburare sau boală organică.
1. Cauze medicale
Asociația Psihiatrică Americană a refuzat propunerea de a considera dependența sexuală ca fiind o boală psihică, însă hipersexualitatea poate fi cauzată de unele afecțiuni medicale sau tratamente medicamentoase. În cele mai multe situații, cauzele compulsiei sexuale nu pot fi identificate.
Boli mentale precum tulburarea de personalitate borderline pot degenera în hipersexualitate, iar consumul de alcool și abuzul de droguri pot afecta inhibițiile sexuale și sociale în rândul anumitor persoane.
Numeroase cercetări dedicate etiologiei dependenței sexuale sugerează că o parte din cauzele tulburării pot fi puse pe seama schimbărilor biochimice și fiziologice asociate cu instalarea demenței. Întrucât lobul frontal al creierului reglează libidoul, persoanele care suferă traumatisme la acest nivel sunt susceptibile la dezvoltarea unui comportament agresiv sau unul anormal din punct de vedere sexual și social, așa cum este hipersexualitatea. Aceeași consecință poate surveni și în urma intervenției chirurgicale numite lobectomie temporală unilaterală.
Există și o serie de factori biologici asociați cu hipersexualitatea, precum schimbările hormonale premenstruale sau expunerea la hormoni androgini în mediul intrauterin sau în copilărie.
2. Cauze psihologice
Hipersexualitatea poate avea, de asemenea, cauze psihologice, legate de dorința exprimată inadecvat de a avea o relație intimă cu un partener. Această situație apare în cazul persoanelor predispuse demenței. Pe măsură ce afecțiunea progresează, funcțiile cognitive își pierd din randament, pacientul încercând să își compenseze dizabilitățile prin hipersexualitate.
Hiperactivitatea patologică indusă fie de manie, fie farmacologic (prin administrarea anumitor medicamente), este asociată cu numeroase dependențe, inclusiv cu cea sexuală.
Simptomele dependenței de sex
Asociația Psihiatrică Americană a formulat o listă de simptome specifice dependenței sexuale, care nu poate fi diagnosticată înainte de vârsta de 18 ani, potrivit criteriilor stabilite de specialiști. O persoană care are fantezii sexuale recurente și intense, dorințe sexuale copleșitoare și manifestă comportamente sexuale disfuncționale pe o perioadă mai lungă de şase luni poate suferi de sindromul hipersexualității. Alte simptome specifice sunt:
- Timp excesiv dedicat fanteziilor si nevoilor sexuale, planificării și implicării în activități sexuale;
- Angajarea repetitivă în îndeplinirea fanteziilor și satisfacerea nevoilor sexuale ca răspuns la stările de spirit disforice (anxietate, depresie, iritabilitate etc.);
- Angajarea repetitivă în îndeplinirea fanteziilor și satisfacerea nevoilor sexuale pentru înfruntarea unor evenimente stresante ale vieții;
- Eforturi repetitive de reducere a fanteziilor, nevoilor și comportamentelor sexuale, care eșuează;
- Angajarea în comportamente sexuale fără asumarea riscurilor de lezare a celor din jur sau a propriei persoane.
- Îndeplinirea sarcinilor zilnice și viața personală, socială și profesională sunt afectate de comportamentul sexual deviant.
Consecințele negative directe ale sindromului hipersexualiății sunt relațiile personale defectuoase, problemele de sănătate fizică și emoțională și problemele profesionale și legale.
Diagnostic
Dependența sexuală poate fi privită și ca o încercare adaptativă de reglare a stării de spirit și a nivelului de toleranță în fața stresului, prin fantezii sexuale intens stimulative. Unii specialiști cred că hipersexualitatea este un răspuns disfuncțional al adulților cu tulburări de personalitate, tulburări de atașament sau care au suferit abuzuri și traume în trecut. Pentru stabilirea diagnosticului, specialiștii caută să excludă posibilitatea ca hipersexualitatea să fie simptomul abuzului de droguri sau al altor boli mintale (tulburarea bipolară, tulburarea obsesiv-compulsivă etc.). Unii pacienți pot suferi de boli mintale și de sindromul hipersexualității, ca tulburări distincte, având nevoie de tratament separat pentru fiecare dintre acestea.
Tratament
Încă nu există un tratament standard abordat de experții medicali pentru sindromul hipersexualității. Majoritatea specialiștilor recomandă o abordare complexă, care include mai multe terapii, inclusiv administrarea antidepresivelor (inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), cu efect de inhibare a apetitului sexual. Terapia de cuplu, individuală și de grup, precum și interviul motivațional (terapia de creștere motivațională) sunt alte forme de tratament care s-au dovedit a fi eficiente în controlul dependenței sexuale.
Psihoterapia cognitiv-comportamentală, utilizată inițial pentru tratarea dependenței de droguri și alcool, poate funcționa și în cazul sindromului hipersexualității, prin adoptarea unor schimbări benefice în modul de viață și învățarea unor metode de oprire a stimulilor care induc recurența simptomelor.
(articol realizat din surse online)
